"Vreau si eu parintii mei!": Ce face un copil abandonat care paraseste centrul de plasament
Au trecut aproape 21 de ani de la Revolutie si Romania inca mai are case de copii numite pompos "centre de plasament", care adapostesc chiar si 200 de suflete de care parintii n-au vrut sa mai stie.
Pentru ca responsabilii n-au o strategie pentru acesti copii ai nimanui, vorbim astazi despre mii de tineri care ajung pe strazi imediat ce statul isi ia mana de pe ei.
11.000 de copii cresc in centre de plasament,mamut. Au ajuns aici din cauza legilor proaste, care le-au rapit dreptul la o familie unde sa creasca inconjurati de dragoste. Unii n-au fost declarati niciodata adoptabili, ci au fost pur si simplu aruncati in centre, asteptand sa implineasca varsta majoratului si sa termine scoala. Atunci ies de sub protectia statului si se trezesc singuri si neajutorati intr-o lume plina de pericole, pentru care nu-i pregateste nimeni.
Un cantec din vremuri de demult razbate din curtea unuia dintre vechi case de copii din tara. Numit astazi centru de plasament, locul adaposteste 100 de copii si tineri abandonati.
Nici unul nu are in constiinta cuvantul acasa. In fiecare zi pleaca si se intorc la camin. Traiesc in regim de internat si primesc totul pe tava. Haine, mancare, nu insa si antentia unor parinti care pe ei i-au ajuta sa creasca frumos.
In tot acest timp lor nu li se cere nimic, iar cand ies din centre sunt pierduti. Unii nu cunosc nici macar banii. Marian are 18 ani. E in sistem de la trei ani si pana sa ajunga aici, unde se simte cel mai bine, a mai crescut in doua centre.
Marian e constient ca atunci cand va iesi pe poarta centrului va fi doar el si chitara lui. In rest… cum i-o fi norocul.
Nimeni nu stie ce se intampla cu ei dupa ce vor termina scoala. Statul isi ia mana de pe ei, desi de ani de zile promite ca va salva acesti copii prin inchiderea centrelor mamult.
Si totusi, in Romania anului 2011, in 91 de centre de plasament 11.000 de copii cresc impreuna. Unele sunt tinute in viata doar de dorinta unor directori de a nu-si pierde locul de munca. Pentru ei insa, efectele insitutionalizarii sunt devastatoare.
Copiii sunt multi, ingrijitorii putini, si cei mai multi dintre ei sunt expusi unor abuzuri despre care vorbesc abia cand reusesc sa se salveze.
O fetita si-a gasit fericirea salvandu-se din centru in care era batuta. O alta vorbeste cu drag despre ziua in care si-a intalnit pentru prima data mama. Un altul e bucuros pentru ca cineva ii vorbeste.
In fostele case de copii, astazi centre de plasament, cresc 11.000 de prunci, cu 11.000 de visuri, care puse unul langa alatul descriu tabloul unui sistem care mutileaza viitorul zecilor de mii de copii abandonati.
Etichete: campanie, Vreau si eu parintii mei,
Dată publicare:
