Exista viata dupa cutremur: Afla cum sunt organizate santierele in Chile
Daca la noi, fara nici o calificare, poti sa te angajezi in constructii, in Chile toti muncitorii sunt scoliti.
Pe santierele sud-americanilor toate functioneaza dupa reguli extrem de dure.
In Chile, nu oricine construieste. Specializarea firmelor si a muncitorilor este lege. Daca o companie face amenajari interioare nu are voie sa faca si lucrari in exteriorul cladirii.
Lucrari de anvergura primesc doar cei care demonstreaza ca au personal si utilaje, cinci ani de experienta in domeniu si o reputatie intacta.
Cand intri intr-un santier din Santiago ai impresia ca ai nimerit in farmacie. E ordine desavarsita, se lucreaza curat si doar zgomotul utilajelor te duce cu gandul la constructii. In cel mai modern cartier din capitala chiliana, luna trecuta, s-a demolat o gradinita, iar in locul ei va creste un bloc de locuinte.
Cum se munceste e prima regula. Conform legii, pe un panou amplasat la intrarea in santier trebuie sa apara numarul de muncitori implicati in proiect si cati sunt in fiecare zi pe santier.
E primul lucru pe care il verifica inspectorii de munca. Fiecare om lipsa din tabel sau din santier inseamna cate o amenda de 600 de dolari pentru constructor. Munca la negru e, deci, exclusa. Tot pe panou se mai trec zilele scurse de la ultimul accident de munca.
Afara, alte panouri: unul avertizeaza ca au loc sapaturi, altul ca acolo muncesc oameni. Sefii supervizeaza de la inaltime, unde si-au pus in mod special birourile. Iar inginerii, care se ocupa de proiect si coordoneaza totul, sunt alesi pe sprinceana. Acestia trebuie sa respecte intocmai codul constructiilor chilian.
E nevoie zilnic de oameni suplimentar, iar angajarea se face pe loc, dupa alta regula stricta, nescrisa, dar folosita de zeci de ani: contract doar cu proba la locul de munca.
Daca la noi, atunci cand nu ai nici o calificare, te angajezi in constructii, in Chile toti muncitorii sunt calificati. Au deci si salarii mai mari ca la noi: minimum 500 de dolari la 8 ore de lucru pe zi, cu week-end liber.
Constructorii isi respecta oamenii, dar cer si calitate la schimb. In timp ce candidatii pentru un loc de munca se aseaza la rand, vin reprezentantii companiilor de asigurari cu masa plianta.
Nimeni nu intra pe santier fara asigurare pentru accidentari. Oricum la poarta e un panou cu echipament de protectie. Daca iesi, lasi vesta reflectorizanta si casca acolo. Cand intri, le iei de unde le-ai lasat.
Fiecare candidat trece printr-o proba de lucru cu seful de echipa. Cine e bun ramane, cine nu, mai invata pana devine bun. E sistemul optim de angajare: oamenii pregatiti gasesc de lucru, firma constructoare isi limiteaza greselile de executie. E important intr-o tara in care toata lumea vrea cladiri inalte.
Cu munca dupa reguli stricte, chilienii isi permit sa locuiasca si sa lucreze relaxati la mare inaltime. Asa ca atunci cand vine cutremurul, in loc sa fuga panicati, filmeaza.
Cand investitorii cauta o firma, pot obtine toate referintele despre ea de la Camera Chiliana de constructii - institutie de stat, care are obligatia prin lege sa faca un referat celor interesati despre istoricul oricarui constructor. Este o atentie permanenta, impusa prin lege sa nu lase niciodata garda jos.
La noi - dezordine, mizerie, haos! Imbracati in maieuri si pantaloni scurti, muncitorii se fac ca muncesc. In final, daca iese ceva, e bine. Daca nu, merge si asa.
Intarzierile in executie nu conteaza. Cine sa ii penalizeze, cine sa ii dea in judecata? Si peste toate, e munca la negru, sport national. Mesterii adevarati sunt aproape de negasit pentru ca au plecat in strainatate. Distractia maxima incepe cand apare Inspectia Muncii.
Stirile ProTv v-au aratat in numeroase filmari cu camera ascunsa ca furtul de materiale si lucrul cu muncitori fara cea mai mica pregatire sunt regula, nu exceptia pe santierele de la noi.
Si la noi exista obligatia unui panou la fiecare santier cu elementele de identificare ale lucrarii, beneficiar, constructor si perioada de executie.
De ce toate acestea? E simplu: in Romania, controlul se face doar pe hartie. In goana dupa profit cat mai mare, dezvoltatorii n-au pretentii de calitate ca proiectul sa coste cat mai putin. Iar cei care ar trebui sa impiedice abaterile, se plang de neputinta.
In Bucuresti sunt doar 70 de inspectori in constructii la 6500 de lucrari pe an, iar verificarea se face mai mult din birou. Inspectorii se plang ca legislatia romaneasca le face misiunea si mai grea. Pe piata pot intra firme fantoma, care se angajeaza sa ridice cartiere dupa ce ani de-a randul au crescut castraveti.
Intr-o antiteza totala, constructorii chilieni au constiinta seismica, grija de cutremur. Se informeaza permanent de la specialisti, in ultima luna au aflat ca dupa seismul din februarie, de 8,8 pe Richter in sudul tarii, pericolul pandeste in alta parte.
Si la noi se vorbeste despre urmatorul cutremur. In Romania, insa, avertismentele nu sperie pe nimeni. Nu stim sa inaltam constructii solide bazate pe reguli stricte si pe date stiintifice. In schimb, cream cu fiecare metru patrat construit premisele unui dezastru.
