"N-as da Norvegia pe nimic in lume". Povestea lui Pavel, romanul care a strans o echipa de medici pentru ranitii din Colectiv
COPIII NORVEGIEI. Episodul 5. "N-as da Norvegia pentru nimic in lume", spune un roman care traieste acolo de cativa ani. Cazurile familiilor care au ramas fara copiii, luati de autoritatile norvegiene, au impartit romanii din Norvegia in doua.
Unii sunt de partea autoritatilor si sustin ca legea trebuie aplicata, fara exceptii, iar altii iau partea familiilor ramase fara copii care cer clementa si intelegere.
Un roman s-a luptat sa scape de mentalitatile est-europene pentru a reusi sa traiasca in Tara Fiordurilor. Nu i-a fost usor, dar legile si restrictiile din Norvegia l-au facut sa inteleaga felul de a fi al norvegienilor si sa isi schimbe viata. Ramane insa legat de Romania si vine des acasa cu gandul sa ajute astfel incat lucrurile sa mearga si la noi.
Pe un ger de crapa pietrele si o ceata inecacioasa, Pavel Popescu se antreneaza. Asa face in fiecare dimineata. Pe un munte de la marginea capitalei Norvegiene, Oslo. Noua kilometri in fiecare zi.
Pavel Popescu: "Ma consider cel mai slab dintre toti cei care alearga pe aici."
A ajuns in Norvegia acum 5 ani. In vizita. S-a indragostit pe loc de aceasta tara. S-a intors in Romania, si-a dat demisia si a luat viata de la capat in Tara Fiordurilor. In urma cu multi ani, a avut cancer, intr-o faza in care medicii nu-i mai dadeau sanse.
Adunate zilele petrecute in copilarie intr-un spital din Timisoara fac mai bine de patru ani. A scapat ca prin minune. Tocmai de aceea nu uita de unde a plecat. Acum cateva luni, a adunat o echipa de medici pe care i-a adus in spitalele noastre sa-i ajute pe ranitii din Colectiv.
Pavel Popescu: "Pur si simplu am batut la usa autoritatilor norvegiene si intr-o tara civilizata e foarte usor sa faci lucrul asta. Ne-am lovit de mai multa dezorganizare din mai multe motive. Oamenii care vor sa lucreze impreuna trebuie sa lucreze impreuna, nu individual”
A luat la rand spitalele si impreuna cu medicii norvegieni au facut lista cu cei care puteau fi transportati in strainatate.
L-am gasit pe Pavel acum intr-un camin de studenti din Oslo. Locuieste impreuna cu sotia sa, Josepha. O filipineza. E convins ca daca autoritatile romane se miscau mai repede erau salvate mai multe vieti din Colectiv.
Pavel Popescu: Am reactionat groaznic de nasol. Nu am reactionat. Nu am reactionat. Parerea mea personala si nu ma feresc sa o spune ca nu au reactionat din considerente pur politice. Am ajuns la concluzia ca noi romanii sunt prea mandri sa recunoastem cand avem nevoie de ajutor, suntem prea mandri recunoastem limitele si nu stiu, avem nevoie de o dorinta de reforma profunda.
Pavel e IT-st. Acum are mai multe proiecte prin care vrea sa ajute Romania. Sa aduca sisteme IT care sa vina in sprijinul medicilor.
Pavel Popescu: In cazul Colectiv am ajuns la concluzia ca o lista a pacientilor nu exista decat in word si nu era updatata pe motiv ca lista aceea fost printata de pe un singur calculator. Lista paceintilor din cele 11 spitale nu era updatata. Si mi s-a parut stupid ca lista din 11 spitale sa nu o ai updatata pe motiv ca in urma cu 48 de ore cineva a printat-o pe calculator.
Sotia lui este filipineza si lucreaza intr-o gradinita. A adus-o de cateva ori in tara.
Josepha Ortiz Popescu: Mi-a placut in Brasov. Castelele si natura si muntele.
Reporter: El te-a invatat romaneste?
Josepha Ortiz Popescu: Nu. Am invatat singura. Pavel vorbeste romaneste toata ziua. Pe telefon.
Reporter: Si ai invatat din carti?
Josepha Ortiz Popescu: Nu.
Pavel Popescu: Pana la urma eu am invatat-o romaneste.
Cazurile romanilor care si-au pierdut copiii in Norvegia, luati de Protectia Copilului, au ajuns si la urechile lor. Cand un grup de politiceni romani au ajuns in Norvegia ca sa cerceteze situatia, Pavel s-a intalnit cu ei si si-a spus parerea.
Pavel Popescu: Ne-au intrebat pe noi la ambasada care sunt problemele voastre? Noi am venit sa va rezolvam problemele. Si mi s-a parut asa amuzant ca un politician roman intreaba intr-o tara in care iti este bine, ca mie imi este bine aici, romanilor le este ok nu se pot plange si te intreaba o astfel de chestiune. Problemele noastre sunt acasa. Batalia noastra e in Romania. Mi s-a parut putin deplasat ca sa ne batem cu pumnul in piept ca am strabatut mii de km si n-am facut nimic”
Recunoaste ca si pentru el diferenta de cultura dintre Norvegia si Romania a fost un soc atunci cand s-a stabilit aici.
Pavel Popescu: Eu ca roman mi-e foarte greu sa inteleg conceptul de educatie a copilului fara o palmuta la fund. Nu ai cum sa schimbi chestia asta. E gena ta de roman. Asa am fost crescut.
Norvegienii au reguli stricte pe care le respecta. Si nu de dragul regulilor ci de multe ori de teama sanctiunilor. De cum a ajuns aici si-a luat prima amenda pentru ca a depasit viteza legala.
Pavel Popescu: Amenda a fost o mie si ceva de euro
Reporter:. Pentru cat?
Pavel Popescu: Pentru 20 si ceva de km peste limita. O mie si ceva de euro. Si la parcare. E cam o suta de euro e o amenda de parcare. Daca nu platesti o parcare..ai interesul sa iti platesti fiecare coroana pe care o datorezi aici pentru ca daca nu le platesti ajungi intr-o baza de date comuna a bancilor si a firmelor si ti se face un raiting. Fiecare persoana are un raiting aici. Si daca raitingul tau scade nu ajungi sa iti mai iei un credit, o casa sau un abonament, o masina.
Considera ca tot scandalul care a izbuncnit in jurul romanilor care si-au pierdut copii porneste de la neintelegerea vietii din Norvegia. Sustine ca nu exista persecutii religioase, iar viata copilului si a familie e respectata si protejata. Si ca sa ne convinga ne-a dus in gradinita in care sotia lui este educator.
Pavel Popescu: Asta e o biserica activa. O biserica si le-au dat spatiu sa faca gradinita in interior. Si in timpul saptamanaii activeaza ca si gradinita si cand e biserica e biserica
In Norvegia, gradinita se plateste, indiferent daca este de stat sau privata. 250 de euro pe luna. Aici e o gradinita mica. Cu doar 18 copii.
Kristoffer Iversen, director gradinita: Avem copii din Congo, din Cuba, din Norvegia, din Suedia. Culturi diferite si religii diferite. In gradinta facem cantece religioase. Crestine. Acum cateva zile am stat pe covor si am discutat despre sentimente, despre furie, despre cum trebuie sa ne purtam unul cu altul si am discutat despre diferite religii. Avem 2 copii care sunt musulmani. Ne-au spus de ce sunt musulmani, de ce nu mananca porc. Am discutat despre Mohamed, despre Iisus, despre Hindu. Invatam mai mult despre religiile oamenilor de pe pamant ca ei sa inteleaga cand vor creste de ce oamenii au credinte diferite in diferite parti ale pamantului. Ii invatam ce inseamna respectul. Unul pentru altul.
Josepha are grija de doar 3 copii.
Josepha Ortiz Popescu: Pentru trei copii mici, cu varsta de pana la 2 ani trebuie sa fie o persoana care are grija de ei. Pentru copii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani, un educator are grija de 6 copii. Nu mai mult. Nu mai mult. Asa este legea in toata Norvegia. Este ilegal sa ai mai multi copii la un educator. De fapt se spune ca ar trebui mai multi educatori care sa lucreze cu copii. O persoane pentru 3 copii cu varsta de pana la 2 ani. Daca ai multi copii la un educator. Iti inchid gradinita. Vin si controleaza si daca vad ca ai mai multi copii si nu angajezi personal iti inchid gradinita.
Asa se face ca tot timpul un educator este in preajma copiilor, ii distreaza, si ii educa. Dupa pranz, copiii mici, cu varsta de pana la 2 ani sunt scosi afara.
Reporter: Si aici doarme?
Pavel Popescu: Da. Cat vrea. Poate si 3 ore.
Reporter: Aici afara? Da. Frate, il inghetati.
Pavel Popescu: Cate grade sunt acum afara?
Reporter: Zero?
Pavel Popescu: Nu sunt zero. Sunt 2 grade.
Reporter: A, este alta situatie.
Pavel Popescu: Nu putem sa-i lasam afara atunci cand sunt mai mult de minus 10 grade.
Reporter: Aici se vede clar diferenta de cultura dintre Romania si Norvegia. Nu stiu cat parinti sau educatori si-ar lasa copii afara sa doarma in zapada. Si aici el deja doarme si el e pe aproape. Si aici stau la zero grade afara si dorm 2 ore....eu unul nu mi-as lasa copilul. Pentru ca asa am fost si eu crescut. Infofolit. Drept dovada.
Dupa doar cateva minute in aerul rece pustii se pun pe sforait. E un cartier de la marginea capitalei norvegiene.
Reporter: Cat e o casa ca asta asa?
Pavel Popescu: Asta vreo 600.000 de euro. E Oslo. Un apartament la 50 de mp de 2 camere nou e undeva la 300.000-400.00 de euro.
Reporter: Cat castiga un norvegian sa isi permita o casa ca asta?
Pavel Popescu: Pai, salariul mediu brut este undeva la 4600 de euro. Mediu net in mana ar fi la 3400 de euro. Doua salarii nete ar fi la 7000 de euro. Pe familie.
Norvegia este o tara scumpa. Salariile sunt mari. Tocmai de aceea multi romani au ales sa traiasca aici. Pavel este unul dintre ei. Intelege si taieste pe propria piele in fiecare zi diferenta de cultura dintre noi si ei. Dar ii place.
Acum multi ani, viata l-a incercat cumplit. De multe ori a vazut moartea cu ochii. Tocmai de aceea acum are multe proiecte prin care vrea sa ajute spitalele din Romania. Pavel popescu ramane un indragostit de Norvegia dar cu sufletul in Romania.
Sursa: Pro TV
Etichete: romania, Norvegia, colectiv, Pavel Popescu,
Dată publicare:
09-02-2016 18:41