Povestea lui Nelu Muzicuta, barbatul care a pierdut totul din cauza alcoolului. Cum i-a salvat viata instrumentul muzical
Consumul excesiv de alcool distruge vieti, ruineaza cariere si, din pacate, ucide. Dependenta de bautura este prezenta in toate paturile sociale.
Nu conteaza cine esti, ce ai fost, din ce familie, unde si cat ai invatat. Profesori universitari, actori, scriitori, manageri s-au stins din cauza alcoolismului. Multi si-au trait sfarsitul in strada, cersind pentru a-si cumpara de baut.
Campania "Dependenta Romaniei: Alcoolismul-boala din pahar" continua cu povestea lui Nelu Muzicuta. Barbatul si-a pierdut familia si prietenii din cauza alcoolului. Ani la rand s-a luptat cu dependenta si a incercat sa se lase de unul singur.
De doua ori s-a dus la manastire si chiar a reusit sa stea cativa ani departe de tentatia paharului. Ispita l-a rapus insa, asa ca a ajuns sa traiasca in case abandonate si pe strada, alaturi de altii ca el.
Faceti cunostinta cu Ioan Tatu. Nelu Muzicuta, cum ii spune toata lumea. Are 50 de ani si se declara indragostit pe viata de acest instrument. Tarziu si-a dat seama, spune el, ca i-a salvat viata.
Clujenii stiu ca Nelu isi face veacul pe strada si se amuza cand il vad. Prea putini s-au interesat insa de povestea lui, inainte de a-i pune o eticheta.
"Imi spuneau ca umblu cu toti boschetarii insa si eu eram boschetar, diferenta era ca mie imi placea sa umblu mai curatel. Dormeam pe unde apucam pe sub scari de bloc prin pod, am locuit intr-o casa parasita am ajuns sa rada lumea de mine".
Nelu a ajuns in strada din cauza alcoolului. Prima experienta cu bautura a avut-o la doar noua ani. L-a atras o sticla cu rom din camara parintilor: "Am desfacut sticla de rom, am mirosit si am simtit ca e miros placut. M-am imbatat, m-am facut crita, mi s-a facut rau. Vreo trei zile n-am mai fost la scoala".
Pana pe la 20 de ani nu s-a mai atins de bautura, de teama sa nu se repete episodul. A terminat scoala la Alba Iulia, unde a invatat sa faca bibelouri. S-a angajat, s-a casatorit la 21 de ani si a devenit tata la fel de repede.
Greutatile cauzate de lipsa banilor l-au pus insa rapid in corzi. S-a apucat de baut, iar lucrurile au degenerat acasa: "Mi-am batut sotia. Biata femeie nu m-a suparat cu adevarat cu nimic, doar eu imi faceam gandul asta ca ma insala. Dupa divort am avut o perioada de vreo doi ani in care nu imi aduc aminte sa fi fost treaz".
In rarele momente de luciditate isi dadea seama ca a pierdut ce a avut mai scump pe lume: familia. Din cauza alcoolului, a ramas si fara loc de munca si fara un acoperis deasupra capului. Dormea in casa unui batran, care l-a luat din mila de pe strada. Degradat si fizic si psihic, Nelu isi pune nadejdea in Dumnezeu.
"Eram si murdar si slab, nebarbierit, netuns, aratam groaznic.Ideea a fost sa merg la manastire pentru dezintoxicare ca sa nu mai beau".
A ajuns la o manastire din Satu Mare. Calugarii l-au primit cu bratele deschise: "Atat de frumos mi s-a vorbit acolo, am participat la micile lucrari din curte, prin biserica am mai ajutat. La un moment dat parintele staret m-a intrebat „Mai, frate Ioane, ce zici, nu ai vrea sa ramai frate de manastire?".
Si a ramas. Simtea ca acolo poate sa scape de patima alcoolului. Dupa opt luni, parintele staret i-a incredintat cheia de la beci. Avea incredere in Nelu, mai ales ca la manastire nu s-a atins de bautura nici macar in zilele de sarbatoare, cand toti calugarii inchinau un pahar de vin.
"M-am uitat pe rafturi si am vazut la un moment dat tuica de prune din 1966 si zic „pai asta e tuica deodata cu mine", asta pleaca cu mine sus la camera. Am luat tuica, am luat vin, numai vinuri de astea vechi ca toate erau etichetate . Mi s-a suit la cap, am simtit nevoia sa beau mai mult si mai mult am baut pana m-am imbatat si m-am imbatat groaznic, n-am fost vazut pentru ca aveam propria mea chilie, dar in momentul in care m-am trezit am realizat ca nu o sa mai pot sa stau fara alcool".
Asa ca de Pasti s-a spovedit si a parasit lacasul. Vreme de doi ani a pribegit prin tara. A baut si a dormit pe cartoane sau prin canale. Intr-o zi, pe cand cersea pe strada, o femeie i-a dat o carticica despre Arsenie Boca. Asa a aflat ca parintele a slujit si la manastirea Brancoveanu din Sambata de sus.
"Am plecat la manastirea Brancoveanu pentru cateva zile si am ramas opt ani acolo".
Timp in care a muncit zi de zi, fara sa se atinga de alcool. I s-a propus chiar sa se calugareasca, dar ceva nu-i dadea pace. Intr-o zi un credincios i-a daruit o sticla cu visinata. A luat-o, cu gandul ca opt ani de abstinenta au mai sters din setea de nestavilit. A gustat-o, iar pana seara a si terminat-o. Patima era inca acolo.
Cand si-a revenit a plecat si de la manastirea Brancoveanu. Povesteste ca se gandea doar la bautura. Atat! A ajuns in Alba Iulia si s-a apucat sa cante la muzicuta, pe strada. Avea nevoie de bani sa-si intretina viciul. Si i-a primit, o data cu cea mai importanta lectie din viata lui.
"Am vazut ca se opresc oamenii in fata mea, dar nu-mi pusesem cutie sau caciula ca sa primesc bani. Pur si simplu cantam la muzicuta, dar cand am vazut ca vin oamenii si-mi pun bani in mana am zis "Mai, frate, din muzicuta se poate trai".
Asa a reusit sa supravietuiasca. Si-a inchiriat si o camera si chiar a lasat-o mai usor cu sticla. Dupa doi ani s-a recasatorit, dar si-a reluat rapid obiceiul. Nu a durat prea mult pana la divort. Venit dupa o noua perioada neagra, in care Nelu a cedat in fata patimii.
In urma cu patru ani s-a mutat in Cluj-Napoca. Tot pe strada isi facea veacul. La inceputul lui 2016 a ajuns la spital mai mult mort decat viu. Avea hemoragie interna.
Miracolul s-a intamplat atunci. Nelu a aflat de grupul Alcoolicilor Anonimi din Cluj, coordonat de un ONG, si s-a hotarat sa ceara ajutor.
"Sunt Nelu si sunt alcoolic".
La grupul de sprijin a dat peste oameni care il asculta si il respecta. Spune ca de cateva luni nu a mai baut.
Nelu crede ca, in prezent, e pe drumul cel bun. A reusit sa se si angajeze agent de paza. Insa mai sunt dimineti in care - spune el - se trezeste cu teama ca ar putea sa decada din nou. Mai ales ca a aflat ca face parte din categoria celor mai dificile cazuri de alcoolism. Este dipsoman. Adica poate sa bea cantitati mari de alcool in anumite perioade, dar poate sa fie si abstinent.
Recuperarea este anevoioasa tocmai pentru ca alcoolicul crede ca poate controla consumul.
Nelu mai are insa o motivatie puternica sa stea departe de bautura. Vrea sa-si revada baiatul, acum ajuns la 27 de ani.
"Imi e rusine ca eu nu am fost un tata bun pentru el, eu pe copilul ala nu l-am ajutat cu nimic".
Povestea lui Nelu Muzicuta nu este unica. Doar detaliile ii dau tusa personala. Din pacate, prea multi romani ajung in strada din cauza alcoolului.
Alcoolul nu alege omul sau patura sociala. Iar granita dintre consumatorul moderat si alcoolic este aproape invizibila. Niciunul dintre personajele pe care le-am intalnit, in campania noastra, nu poate sa spuna cand anume a devenit bautor impatimit, dependent.
Toti stiu insa ca s-au luptat ani in sir, au devenit epave, si au pierdut ce aveau. Dar si ca - cel mai important aspect, poate - au vrut sa scape din Iad, insa nu au gasit ajutor in spitalele romanesti. Statului nu ii pasa.
Prea putini au avut norocul sa ajunga in cele 4-5 clinici private, in care oameni dedicati le-au oferit sprijin fara prea multe intrebari si prejudecati.
