Geoglifele antice din Deșertul Atacama au fost distruse. ”Imaginile sunt cu adevărat șocante”

Galerie foto

Chile nu a reușit să oprească mașinile care circulă peste modelele mari gravate în stânca acestui peisaj vast. Imaginile aeriene din luna septembrie au dezvăluit amploarea distrugerii, scrie El Pais.

Când Fundația pentru Deșertul Atacama a postat pe rețelele de socializare, la începutul lunii septembrie, daunele pe care o varietate de vehicule motorizate le-au cauzat geoglifelor Alto Barranco din regiunea Tarapacá din nordul Chile, au existat reacții globale. „Imaginile sunt cu adevărat șocante din cauza amplorii contactului”, spune Gonzalo Pimentel, directorul ONG-ului chilian.

Dovezile vizuale, obținute de la înălțime, arată cum figurile de patru metri elaborate de popoarele andine prehispanice pe pietrele din Alto Barraco în urmă cu mai bine de 1.000 de ani sunt șterse de trecerea necruțătoare a jeepurilor, motocicletelor și ATV-urilor.

Citește și

Deşertul Atacama, o groapă imensă de haine aruncate. Cum arată poluarea industriei de fashion

Pimentel explică că acest sit arheologic a fost „din păcate distrus de câteva decenii de trecerea vehiculelor de teren și se pare că nu se vede un sfârșit”.

Concentrate în mare parte în regiunile Arica și Tarapacá, în nordul extrem al țării, geoglifele din Chile au fost desenate între 3.000 și 1.000 de ani în urmă, înfățișând figuri geometrice, zoomorfe și antropomorfe, pentru a ajuta la orientare, așa cum a spus Marcela Sepúlveda, președintele Societatea Chileană de Arheologie.

„Cel mai important lucru este interacțiunea dintre comunități și peisajul lor, pentru că este aproape o cartografie”, spune el.

„Este o hartă care conține repere specifice: trasee de urmat, surse de apă, locuri de întâlnire. Aceasta este cheia pentru a locui în deșert și pentru a vă putea deplasa printr-un spațiu care pare atât de neospitalier”.

Potrivit lui Sepúlveda, „este necesar să se sublinieze cunoștințele care există în producția de geoglife. Vorbim despre manipularea dimensiunilor, a măsurătorilor, de a putea reprezenta o imagine la o scară monumentală”.

Aceste situri arheologice au fost invadate de ani de zile de oameni care veneau peste ele în vehicule motorizate. „Majoritatea daunelor sunt ireversibile”, spune Pimentel, observând amploarea acesteia.

„Deși există tehnici de restaurare care ar putea fi aplicate, mi se pare că, din cauza amplorii daunelor, este aproape imposibil să le readuci la felul în care au fost cândva”.

Pimental adaugă că distrugerea geoglifelor crește în fiecare zi, nu doar prin conducerea mașinilor peste ele, ci și prin mineritul din regiune.

Pagubele aduse siturilor de patrimoniu au de-a face cu un grad de ignoranță, spune Sepúlveda, care a raportat daunele atât Procuraturii, cât și poliției încă din 2005: „Cazul Alto Barranco este o tragedie și este cumulativ. Aceste geoglife nu se găsesc peste tot – sunt unice și există multe dintre ele în Deșertul Atacama, ceea ce înseamnă că avem responsabilitatea globală de a le conserva”.

Calogero Santoro, arheolog și universitar la Universidad de Tarapacá, a spus pentru EL PAÍS că „Chile este în mod normal cunoscut pentru minerit și astronomie, dar arheologia este, de asemenea, neprețuită, deoarece arată capacitatea creativă a oamenilor care au trăit în medii extreme precum Deșertul Atacama. Geoglifele sunt un exemplu al acestei creativități; monumentalitatea și complexitatea acestor geoglife din nordul Chile nu se găsesc în altă parte”.

În Chile, geoglifele sunt protejate de Legea Monumentelor Naționale și aparțin statului. Problema, explică Sepúlveda, este că „deși toate siturile sunt protejate, nu toate au categorii speciale pentru anumite proiecte de protecție. Majoritatea monumentelor din Chile sunt neprotejate, cu excepția cazului în care au un anumit proiect. De exemplu, geoglifele din Pintados, lângă Iquique, în regiunea Tarapacá, se află într-o rezervație a Corporației Naționale de Silvicultură Conaf și sunt conservate deoarece Conaf este responsabil de ele”.

Potrivit lui Pimentel, „statul și agențiile sale relevante, cum ar fi Consiliul Monumentelor Naționale, nu au fost la înălțimea sarcinii de a proiecta, implementa și susține o politică minimă de protecție, salvgardare și îmbunătățire” a acestor situri extrem de relevante. Între timp, Calogero Santoro spune că, deși este important și există legi care să protejeze aceste situri arheologice, „legile trebuie respectate de oameni. Acest lucru ține de educație, oamenii trebuie să fie conștienți de importanța protejării și cultivării acestor rămășițe”.

Ministrul bunurilor naționale din Chile, Marcela Sandoval, insistă că aceste site-uri sunt protejate de lege. „Asta definește deja un alt statut, care este însoțit de semnalizare și campanii de informare. Facem apel la cetățeni să colaboreze în îngrijirea lor, mai degrabă decât să fie pur și simplu reactivi la pedeapsa și controlul pe care statul le poate desfășura pe un teritoriu care, trebuie spus, este foarte extins”.

În cazul geoglifelor Alto Barranco, Ministerul Activelor Naționale spune că a crescut nivelul de semnalizare și a trimis informațiile de bază Consiliului de Apărare a Statului pentru a evalua acțiunile în justiție cu privire la daunele care „ar putea constitui o infracțiune la fața locului”.