Deşertul Atacama, o groapă imensă de haine aruncate. Cum arată poluarea industriei de fashion
În ultimii ani, sustenabilitatea a fost principala problemă cu care s-a confruntat și se confruntă în continuare industria modei. Potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite, industria modei este a doua cea mai poluantă de pe planetă.
În ultimii ani, aceasta a încercat să facă o tranziție ecologică care a avut, alături de rezultate bune, și numeroase cazuri de greenwashing. Cu toate acestea problema supraproducției persistă.
Din cauza supraproducției, se acumulează grămezi uriașe de gunoaie în întreaga lume, cea mai cunoscută fiind Marea Insulă de Gunoaie din Pacific (Great Pacific garbage patch), o insulă de gunoi de dimensiunea Franței care plutește în Oceanul Pacific.
Potrivit AI Jazeera, o altă zonă naturală se transformă într-o imensă groapă de gunoi pentru hainele folosite de jumătate din populație lumii. Este vorba despre Deșertul Atacama, un teritoriu care se întinde pe 1.600 de kilometri la est de Anzi, în Chile. Acesta este cel mai uscat deșert de pe Pământ și seamănă atât de mult cu suprafața planetei Marte, încât NASA și-a testat acolo roverele.
În prezent, Atacama a dobândit o distincție mai puțin măgulitoare: este una dintre cele mai mari gropi de gunoi din lume pentru hainele aruncate. Producția rapidă, în masă, a hainelor ieftine și stilizate, cunoscute sub numele de fast fashion a creat atât de multe deșeuri încât Organizația Națiunilor Unite o numește „o urgență socială și ecologică” pentru planeta noastră.
Banca Mondială estimează că până în 2050 vor fi create 3,4 miliarde de tone de gunoaie în fiecare an.
În fiecare an peste 39.000 de tone de haine produse în principal în China și Bangladesh se acumulează pe dunele deșertului. Toate sunt haine de tip fast fashion, ne-reciclabile deoarece nu sunt realizate din materiale biodegradabile sau sunt vopsite cu chimicale toxice pentru mediu.
Această situație a generat o cantitate atât de mare de reziduuri, încât Organizația Națiunilor Unite a catalogat-o drept o „urgență socială și de mediu” pentru planetă.
Între anii 2000 și 2014, industria textilă și-a dublat producția, iar consumatorii au început să achiziționeze cu 60% mai multe haine, a căror durată de viață s-a redus la jumătate față de trecut. Astăzi, aproximativ 3 din 5 haine ajung în gropile de gunoi sau în incineratoare într-un an de la producție. Această statistică care se traduce prin un camion de haine uzate aruncate sau arse în fiecare secundă, scrie National Geographic într-un reportaj amplu realizat în Chile.
Cum a ajuns Deșertul Atacama o groapă de gunoi
Dar în Chile, în afara orașului Alto Hospicio, începe deșertul. O privire asupra acestuia arată munți uriași de haine aruncate, cu etichete din toată lumea.
Chiar dacă pare greu de crezut că un loc atât de izolat, aflat la o distanță semnificativă de marile centre urbane ale statului Chile, poate deveni o groapă de gunoi, se știe că Chile găzduiește și unul dintre cele mai mari porturi în regim duty-free din America de Sud. Într-un canion, un morman de blugi cu pete de cerneală și sacouri în stare perfectă, decolorate de soarele puternic, se înalță deasupra unei movile de haine cu blană artificială și cămăși formale, cu etichete încă atașate. Sticle, saci și alte gunoaie sunt amestecate printre ele.
Dacă un deșert izolat, situate la mare depărtare de centrele urbane din Chile pare o destinație improbabilă pentru tonele de haine produse de fast fashion, este important să știm că în apropiere se află unul dintre cele mai mari porturi duty-free din America de Sud - situat în orașul de coastă Iquique, la marginea deșertului. Aici ajung anual milioane de tone de haine din Europa, Asia și America. Conform statisticilor vamale chilene, numai anul trecut au fost înregistrate 44 de milioane de tone.
Porturile duty-free sunt concepute pentru a stimula activitatea economică, deoarece bunurile sunt importate și adesea reexportate fără taxe și tarife obișnuite. Portul a fost înființat în Iquique în 1975 pentru a genera locuri de muncă și a îmbunătăți economia locală în dificultate. Chile a devenit unul dintre cei mai mari importatori de haine second-hand, iar Iquique s-a transformat. Odată cu explozia modei rapide, importurile au crescut și ele.
Zona franca (zona liberă) a fost o adevărată revoluție pentru locuitorii orașului. Dintr-o dată, ei aveau acces la lucruri pe care nu le-ar fi putut imagina, cum ar fi o mașina proprie. Dar apoi îmbrăcămintea a început să curgă în Iquique în valuri, pe măsură ce moda globală se schimba. A fost un timp în anii '90 când aproape toată lumea din oraș purta același stil de jachetă de puf, după ce s-au primit transporturi masive de astfel de haine. Acesta a fost un semn pentru ceea ce avea să vină.
Astăzi, aproximativ 2.000 de afaceri de toate tipurile operează în zona liberă, iar 57% sunt străine. Dar zona franca s-a dezvoltat și într-un depozit de sortare pentru deșeurile textile ale lumii.
Traseul de la bunurile importate până la groapa de gunoi
Hainele preselectate provin din Statele Unite și Europa, majoritatea provenind din magazine second-hand precum Goodwill. Odată ajunse în Iquique, o echipă de lucrători le sortează în patru categorii în funcție de calitate, de la cele mai bune, la cele mai proaste. Articolele de îmbrăcăminte de calitate sunt apoi exportate în Republica Dominicană, Panama, Asia, Africa și chiar înapoi în SUA pentru revânzare.
Hainele care nu trec de selecția importatorilor ajung în mâinile șoferilor de camioane, care le transportă către periferia orașului Alto Hospicio. Aici, acestea intră într-un alt ciclu de sortare și apoi sunt vândute în magazine mici, târguri stradale sau în La Quebradilla, una dintre cele mai mari piețe în aer liber.
Hainele care nu sunt vândute aici ajung în deșert, unde rămân nemișcate timp de ani de zile. Asta se întâmplă în mare parte din cauza faptului că majoritatea hainelor sunt fabricate din materiale sintetice care nu sunt biodegradabile, după cum am scris mai sus.
Care ar fi soluția
Unele start-up-uri și companii din Chile încearcă să găsească soluții de reciclare pentru aceste haine, dar cel mai promițător pas este responsabilizarea producătorilor
De exemplu, un start-up numit EcoFibra construiește panouri de izolație pentru case din deșeurile textile. Altul, Ecocitex, cu sediul în Santiago, transformă hainele uzate în fire pentru îmbrăcăminte, inclusiv lână sintetică, care pot fi folosite pentru a produce haine noi.
În Iquique, compania care gestionează zona liberă sprijină programele de reciclare, iar unii importatori de îmbrăcăminte intenționează să deschidă anul acesta o fabrică de reciclare pentru a produce umpluturi pentru perne de canapele din hainele uzate pe care nu le poate vinde.
Dar cea mai promițătoare soluție - și una care poate gestiona amploarea problemei deșeurilor - se află în mâinile guvernului chilian. În 2016, Chile a adoptat o lege numită Responsabilitate Extinsă a Producătorului, sau Ley REP în abrevierea spaniolă. Legea obligă producătorii și importatorii să fie responsabili pentru șase categorii de deșeuri, inclusiv uleiuri lubrifiante, electronice, baterii și baterii mici, recipiente și ambalaje și anvelope. Textilele nu au fost incluse.
În prezent, se lucrează la o nouă lege care să includă și trei tipuri suplimentare de deșeuri, printre care și textilele.
SURSE
