Interviu cu Beatrice Mahler, managerul ”Marius Nasta”: ”Românii nu se vaccinează din frică și pentru că nu au încredere”

Galerie foto

Managerul Institutului ”Marius Nasta” explică de ce nu sunt vaccinați 15 la sută din medicii Institutului pe care îl conduce, dar și unde greșește statul în promovarea vaccinării. De asemenea, consideră că legislația în acest moment nu permite impunerea vaccinării obligatorii.

Beatrice Mahler: Faţă de anul trecut avem soluţii suplimentare. Avem vaccin, avem tratamente specifice, unele deja în România, anticorpi monoclonali. Altele vor ajunge în România. Această tulpină nouă (Omicron, n.r.) are 50 de mutaţii noi, sunt foarte multe. Faptul că se transmite uşor este o caracteristică. Nu avem date despre simptomatologie, categoria de vârstă la care acţionează. Ultimele 48 de ore la nivel mondial arată că persoanele din Africa de Sud îmbolnăvite au sub 50 de ani şi chiar dacă au avut nevoie de terapie intensivă, nu au făcut forme severe, ceea ce este liniştitor. În România trebuie să ne punem semne de întrebare. Avem o populaţie cu o durată de viaţă medie mai mare decât Africa de Sud. Bolile cu care suntem obişnuiţi sunt particulare. Am văzut şi la valurile anterioare. Populaţia din România este îmbătrânită şi cu deficit de asistenţă socială în foarte multe părţi din România. Am trecut prin aceste valuri cu mai multe pierderi de vieţi omeneşti.

Ar trebui să ne așteptăm la un val cinci al pandemiei?  

Vitalie Cojocari: Ne aşteptăm la un nou val cinci? Beatrice Mahler: Cu toţii ne aşteptăm la un nou val cinci. Vitalie Cojocari: Adică este o certitudine? Beatrice Mahler: La cum evoluează lucrurile, da. Vitalie Cojocari: Ne bazăm pe faptul că există varianta Omicron sau din ce motiv? Beatrice Mahler: Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat cu Delta, a fost anunţată în martie. În iulie a devenit predominantă în majoritatea ţărilor, iar în septembrie am avut creştere cu varianta Delta, adică în șase luni. Comparăm Delta cu Omicron, ne aşteptăm ca în trei luni să producă un val important în foarte multe state, distanţa dintre valuri să fie mai scurtă, iar numărul de infectări să fie mai mare. Nu ştim dacă aceste infectări vor necesita spitalizare. O infecţie respiratorie, virală, nu poate să fie uşoară pentru un pacient care are afecţiuni cronice. Cu siguranţă, persoanele cu comorbidităţi sunt persoane care trebuie să aibă grijă de sănătatea lor.

Vitalie Cojocari: Anul următor, prin februarie, ne aşteptăm la un nou val cinci. Nu ştim urmările, dar sigur vine. Beatrice Mahler: Îngrijorarea OMS vine din impactul pe care îl vor avea numărul mari de cazuri într-un timp foarte scurt. Am trăit momente extrem de dificile în luna octombrie, noiembrie. Calculul pierderilor nu se face doar în date statistice. Este un impact emoţional pe care îl avem cu toţii. Mulţi dintre noi am pierdut pe cineva drag şi nu poţi cuantifica în cifre, te marchează emoţional şi te face să te repoziţionezi faţă de valorile care sunt importante în viaţă.

Vitalie Cojocari: Ajută vaccinul? Beatrice Mahler: Există ipoteza că nu ar oferi protecţie pentru Omicron. Ultimele date arată că vaccinul protejează în faţa formelor severe. Există riscul ca şi persoanele vaccinate să se îmbolnăvească şi să se infecteze cu Omicron, dar acest lucru l-am văzut într-un număr mic şi la Delta. Vaccinul Covid care există în acest moment, chiar dacă nu este perfect pentru Omicron, produce în organism mecanisme şi primele etape de apărare de care avem nevoie ca să nu trecem printr-o formă gravă de boală. Sunt vaccinuri extrem de inteligente care produc un mecanism de apărare la nivel ganglionar. Produc nişte mici făbricuţe de produs anticorpi la nivel ganglionar care stochează informaţia ca organismul să se apere de-a lungul timpului. Vitalie Cojocari: Ce vaccin să alegem? Există un răspuns la această întrebare? Beatrice Mahler: În acest moment nu. Vaccinurile sunt în general utile, dar nu avem date de laborator, nu ne lansăm în speculaţii, aşteptăm date.

Vitalie Cojocari: A scăzut incidenţa, de ce nu renunţăm la restricţii? Beatrice Mahler: Din precauţie. Vine din două variabile. Este sezonul rece, riscul de infectare este mai mare când suntem în interior și avem o tulpină nouă despre care nu ştim foarte multe. Este uşor să iei restricţiile, este greu să le impui. Şi pentru noi este greu să purtăm mască. Şi pentru mine ar fi mai plăcut să vorbesc fără mască. Sunt angajaţi la Marius Nasta care s-au angajat de când purtăm măşti, pe care dacă şi-ar da jos masca nu i-aş recunoaşte. Îi recunosc doar cu mască.

Vitalie Cojocari: Cât la sută din personalul medical de la Marius Nasta este vaccinat?

Beatrice Mahler: Din punctul meu de vedere, puţin. Medicii, 85 la sută, dar până în 60 la sută din personal, asistenţi, infirmiere, îngrijitoare. Vitalie Cojocari: De ce 15 la sută dintre medici nu sunt vaccinaţi? Beatrice Mahler: Pentru că şi medicii sunt oameni. Frica este caracteristică fiinţei umane. Frica blochează raţiunea şi algoritmul de judecată corectă. Un medic foarte bun poate să aibă un diagnostic excelent pentru pacienţii lui, dar când vine vorba de el, lucrurile nu mai stau la fel. Vitalie Cojocari: Aţi reuşit să convingeţi pe cineva să se vaccineze? Beatrice Mahler: Da, am reuşit să conving. Este obiectivul principal. Vitalie Cojocari: Ce le-aţi spus oamenilor? Beatrice Mahler: Că vaccinul protejează. Că vor fi persoane protejate, nu persoane vaccinate. Am nevoie de ei în echipa Marius Nasta să mergem mai departe, că atunci când pierzi un coleg, prietenia pe care ai legat-o, când pleacă de lângă tine, este o pierdere pe viaţă. Vitalie Cojocari: Ce înseamnă pleacă? A murit cineva? Beatrice Mahler: Au murit, avem o colegă care a murit.

Au existat și pacienți în stare gravă care au refuzat să intre la terapie intensivă

 

Vitalie Cojocari: Aţi avut pacienţi care au venit în stare gravă şi au refuzat să intre la terapie intensivă? Beatrice Mahler: Da. Am avut două situaţii, pacienţi care au refuzat să intre în terapie intensivă câteva zile la rând. Au preferat pe secţie. Frica de terapie intensivă paralizează. Ei nu înţeleg că acolo este locul unde au o şansă la viaţă. Când au fost complet epuizaţi au acceptat să intre în terapie intensivă. Doar că atunci, pentru cea mai mare parte din ei, a fost prea târziu. Organismul are limitele lui. Dacă la început starea generală se deteriorează şi intervii cu o concentraţie de oxigen, sunt multe şanse ca celulele care funcţionează în regim de avarie să-şi reia activitatea, funcţionarea normală. Dacă acest lucru nu se întâmplă, iar saturaţia oxigenului nu este adusă la peste 93 la sută, organismul va încerca să se adapteze şi va funcţiona la parametri incorecţi. Riscul de a dezvolta complicaţii este foarte mare. Au decedat ca urmare a complicaţiilor care au apărut. Vitalie Cojocari: Dacă ar fi acceptat să intre din prima la Terapie Intensivă, ar fi supravieţuit? Şansele ar fi fost mai mari? Beatrice Mahler: Şansa era mai mare, dar nu avem această certitudine.

Vitalie Cojocari: De ce nu se vaccinează românii, aţi promovat vaccinarea, v-am văzut la televizor, în campanii? Beatrice Mahler: Cred că un motiv pentru care românii nu se vaccinează este frica faţă de ac, faţă de reacţii adverse, faţă de necunoscut. Pe de altă parte este lipsa de încredere. Acest an a creat o prăpastie între populaţie şi sistemul medical. Oamenii nu mai vin la spital decât în ultimul moment. Nu mai ai posibilităţi terapeutice când ei ajung. Nu vor să vină, pentru că le este frică, că în spital vor păţi lucruri care depăşesc capacitatea noastră de imaginaţie. Vitalie Cojocari: Este vorba şi de corupţie? Beatrice Mahler: Probabil că aceste lucruri care vin din trecut încă sunt în mentalul populaţiei.

Vitalie Cojocari: La un moment dat nu aţi avut paturi la terapie intensivă. Aţi ales cine trăieşte şi cine moare? Beatrice Mahler: Nu aş spune cine trăieşte şi cine moare. Nu ar caracteriza în mod exact ce s-a întâmplat. Am avut pacienţi care nu au avut acces în terapie intensivă pentru că nu au avut un pat. A trebuit să alegi pacientul care are cele mai multe şanse. Vitalie Cojocari: Ce se întâmplă în sufletul unui medic care trebuie să facă această alegere? Beatrice Mahler: Deznădejde. Este durerea dincolo de durere. Este un termen plastic, dar descrie cel mai exact ce simţim noi când nu putem ajuta un pacient cu cunoştinţele noastre, cu tehnica din spital. Este trist.

Vitalie Cojocari: Cum vedeţi implicarea bisericii în campania de vaccinare? A făcut ce trebuie biserica? Beatrice Mahler: Eu cred că în campania de vaccinare medicii ar trebui să iasă să vorbească despre vaccin. Preotul din Marius Nasta, discut cu părintele de acolo, este cel care susţine şi recomandă vaccinul. Vitalie Cojocari: Este vaccinat? Beatrice Mahler: Nu am această informaţie. Nu i-am întrebat pe fiecare în parte. Cred că el trebuie să răspundă la această întrebare. Din discuţiile cu preoţii pe care îi cunosc, recomandarea către enoriaşi este că trebuie să asculte recomandarea medicului. Ştiu preoţi şi călugări care s-au vaccinat. M-au întrebat dacă să se vaccineze şi au făcut-o. Nu cred că trebuie să încurcăm responsabilităţile fiecărei profesii în societate. Trebuie să ne ajutăm şi să dăm sfatul potrivit.

Vitalie Cojocari: Trebuie impusă vaccinarea obligatorie? Beatrice Mahler: Eu sunt medic, spun că vaccinarea este o metodă de tratament profilactic, care salvează vieţi. Obligativitatea unei măsuri care este medicală sau de altă natură nu este de responsabilitatea unui medic. Cei care au responsabilitatea să o facă, eu voi susţine, aşa cum am susţinut şi până acum, că vaccinul protejează, vaccinarea ajută şi salvează vieţi, orice tip de vaccin. Nu susţin obligativitatea în niciun fel. Eu ca medic pot să-i spun unui pacient dacă este momentul oportun dacă să o facă sau nu. Vorbesc ca medic. Eu recomand. Legea pacientului spune că are dreptul să fie informat şi să decidă asupra sănătăţii lui în a accepta sau nu un tratament. Eu sunt manager şi trebuie să am grijă ca legislaţia să fie corect aplicată în Marius Nasta nu pot să vin şi să spun ceva ce în acest moment este contrar legii. Pacientul are dreptul să aleagă tratamentul. Vitalie Cojocari: Vaccinul este un tratament? Beatrice Mahler: Este un tratament profilactic. Nu este unul curativ. Dacă mă vaccinez, am făcut profilaxie. Vitalie Cojocari: Deci este o problemă legislativă? Beatrice Mahler: Da.

Poate face statul mai mult în promovarea vaccinării?  

Vitalie Cojocari: Ce ar trebui să facă statul mai mult în promovarea vaccinării? Beatrice Mahler: Să aibă încredere în medici, să dea credit medicilor pe toate specialităţile şi categoriile, să-i mobilizeze prin Colegiul Medicilor, o instituţie care susţine vaccinarea. Vitalie Cojocari: Dar medicii nu sunt scoşi în faţă? Beatrice Mahler: Ba da, dar noi suntem deosebiţi şi suntem unici. Eu vreau să aflu de la medicul meu să-mi răspundă dacă pot să mă vaccinez. Dacă omului i se răspunde, da, vă puteţi vaccina dacă aveţi aceste boli, de cele mai multe ori va merge să se vaccineze, pentru că a primit sfatul el, individual. Aceasta este măsura de a convinge din uşă, prin medici de familie, prin medici curanţi. Eu primesc mesaje pe telefon, pe reţele, oamenii au nevoie de recomandare individuală. Oamenii aşteaptă acest mesaj personal.

Vitalie Cojocari: Credeţi că statul face suficiente lucruri pentru a vă apăra? Ce presiuni se fac asupra dumneavoastră? Beatrice Mahler: Din păcate există, cele mai multe pe social media. Agresiunea vine din partea unor conturi care nu au identitate clară. Mesajele sunt de o agresivitate ieşită din comun doar pentru că tu, ca medic, recomanzi vaccinarea. Este dureros. În acest moment online-ul este complet lipsit de supraveghere. Vitalie Cojocari: Au fost ameninţări? Beatrice Mahler: Da, au fost şi ameninţări. Nu pot să spun că am făcut o plângere la poliţie. Am discutat cu mai mulţi avocaţi şi mi-au spus că nu există nicio modalitate legiferată în zona asta şi că judecătorul nu o să aibă ce să facă. Conturile respective sunt conturi false. Vitalie Cojocari: Aţi avut şi plângeri penale? Beatrice Mahler: Au fost legate în special de promovarea vaccinării. Este o agresiune pe care au semnalat-o şi alţi colegi. Te întristezi. E un demers pe care l-ai făcut crezând în ştiinţă, pentru că şi Dumnezeu lucrează prin oameni. Nimic nu se poate face pe lumea asta, nicio descoperire a ştiinţei, fără ajutorul lui Dumnezeu. Este înţeleasă într-un alt mod de o parte din societate şi acest lucru te întristează.