„În casa mamei mele a intrat o rachetă”. Cum arată viața oamenilor în Ucraina după 1.000 de zile de război
Galerie foto
Bilanțul acestui conflict este devastator. Cel puțin 2406 de copii au fost uciși sau răniți, după cele mai noi rapoarte verificate, potrivit UNICEF. Pe lângă aceste victime, milioane de copii sunt în pericol în continuare din cauza atacurilor. Din august 2024 și până în prezent, 6,7 milioane de ucraineni au căutat adăpost în afara granițelor. În Europa, nouă din 10 refugiați din Ucraina sunt femei sau copii, notează protv.ro.
Bombardamentele au transformat orașele în ruine. Mii de familii au fost despărțite. Mamele și-au luat copiii de mână și au căutat sprijin în țările vecine. Cei rămași acasă au încercat să se adapteze unor condiții foarte aspre. Copiii învață în continuare on-line, iar cei care sunt în clasa 1 fac lecții în buncăre, construite special pentru ei. Pentru a înțelege noțiunea de școală, colectiv și clasă, profesorii și administrațiile locale au insistat să se facă tot posibilul că aceștia să meargă fizic la o școală, chiar dacă aceasta este subterană.
Războiul este necruțător, dar printre împușcături și plânsete, există loc și pentru momente frumoase. Serhiy și Kateryna s-au întâlnit la baza de pregătire a Batalionului „Da Vinci” (@davinci.bat). El văzut-o la antrenamentele de dimineață, s-a apropiat de ea și i-a spus: „Mă voi căsători cu tine!” Kateryna, încântată, și-a amintit: „M-a lovit chiar aici”, a spus ea, arătând spre inima ei. Au început să se întâlnească în mijlocul unei discipline stricte a armatei. Câteva luni mai târziu au făcut schimb de jurăminte. Întrebați despre decizia lor de a se căsători, ei au răspuns cu convingere: „Vrem să fim împreună până la sfârșit. Să fim împreună în viața de apoi. Deci, dacă se întâmplă cel mai rău lucru... Știam în ce ne băgăm... Și dacă se va întâmpla, vom fi mână în mână acolo... (în viața de apoi).”
În cele 1000 de zile de război, viața unor oameni s-a schimbat radical. Mulți și-au pierdul locul de muncă sau au ales să facă voluntariat, pentru a-i ajuta pe militari și pe civili. Este și cazul Hannei Butenko, despre care PRO TV a scris la începutul războiului. Hanna este în continuare implicată în voluntariat și povestește în fiecare zi, pe rețelele sociale, către cine se îndreaptă ajutoarele primite, atașând fotografii sau filmulețe.
„Adormim în continuare cu frică, pentru că deseori împușcăturile au loc noaptea. Rachetele ajung în casele oamenilor și alte construcții civile. Nu avem apă potabilă. Legat de activitatea mea de voluntariat, pot să spun că acum este la un nivel mai avansat. Îi ajutăm în continuare pe militarii noștri, dar și pe oamenii obișnuiți care rămân pe drumuri”, a spus Hanna pentru protv.ro.
Olesea, o tânără din Herson a povestit pentru protv.ro cum i s-a schimbat viața în cele 1000 de zile de război.
„Îmi este milă de oamenii noștri. Oamenii mor, rămân invalizi, își pierd apropiații și tot ce-au agonisit o viață întreagă. Mama mea a rămas fără casă. A intrat o rachetă. Bine că în acel moment nu se afla în casă. Nici nu ne putem să ne întoarcem în sat, ca să ne dăm seama de pagube. Aici, în orașul în care suntem, avem lumină doar într-un anumit interval orar. E o problemă cu electricitatea”. Olesea participă și ea la acțiuni de voluntariat.