Clasa politică, la 30 de ani de la Revoluție. De la Ceaușescu la baronii locali

Istoria dovedește însă că în cele trei decenii scurse de la Revoluție, politicienii au fost interesați mai mult de putere și mai puţin de binele nostru. Iar, pentru a rămâne acolo, s-au folosit de multe ori de manipulări şi chiar de viețile unor oameni nevinovați.

Sfârşitul anilor 80. Aproape toţi românii fac parte din Partidul Comunist. Toată politica este dictată de familia Ceauşescu, iar deciziile sunt votatate în unanimite în Marea Adunare Naţională. Nimeni nu îndrăzneşte să se opună. Se mimează democraţia şi, la fiecare 4 ani, sunt organizate alegeri, dar de fiecare dată într-un procent aproape absolut, Nicolae Ceușescu este reales.

În 1989, lumea se schimbă, sud-estul Europei se îndepărtează de comunism, dar Ceauşescu pare să nu înţeleagă nimic din ce se întâmplă în jurul său.

În decembrie '89, cuplul Nicolae şi Elena este îndepărtat de la putere, condamnat şi ucis în ziua de Crăciun. Încă din primele ore ale Revoluţiei, în biroul de unde Ceauşescu tocmai fugise, apare Ion Iliescu, un fost colaborator apropiat al dictatorilor, care preia conducerea evenimentelor.

Citește și

Impactul multinaționalelor asupra economiei românești. Câți bani câștigă

Sunt date ordine amestecate, sunt luate măsuri haotice, se instalează panica, este folosită armata şi peste 1.100 de oameni sunt ucişi. Iliescu şi cei care au preluat puterea atunci sunt judecaţi acum pentru crime împotriva umanităţii.

Încă din primele ore de libertate se adoptă o proclamaţie care stabileşte că ţara trebuie condusă după principiul pluralist şi, în cel mai scurt timp, trebuie organizate alegeri libere. Se decide că înființarea unui partid poate fi făcută cu doar 251 de membri.

Apare o puzderie de formaţiuni politice de buznar. Apare Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, organism politic din care fac parte mulţi dintre foştii lideri comunişti. FSN îşi va schimba în timp numele, dar va rămâne păstorit de foşti comunişti, indivizi care vor cu orice preţ puterea şi vor pune stăpânire pe instituţiile statului, obicei împământenit şi rămas până în zilele noastre.

În ianuarie '90 se refiinteaza şi partidele istorice, PNŢ şi PNL. La doar câteva zile, sediile lor vor fi devastate de fanii lui Ion Iliescu.

Istoria va dovedi manipularea uriaşă din acele vremuri şi implicarea serviciilor secrete în toate aceste mişcări politice, atunci, aparent libere.

În mai, 1990 în Duminica Orbului se organizează primele alegeri libere. Manipulaţi şi debusolaţi, românii îl aleg în proporţie de 85% pe Ion Iliescu.

Printre foştii comunişti, care îi sunt alături lui Iliescu, se numără Dan Marţian, fost ministru pe timpul lui Ceauşescu. Preia conducerea Camerei Deputaţilor în iunie '90, iar conducerea Senatului ajunge pe mâinile lui Alexandru Bârlădeanu, comunist de marcă până '89. Tinerii ocupă Piaţa Universităţii, nemulţumiţi că puterea este tot în mâna unor foşti comunişti. Iliescu îi cheamă pe mineri să facă ordine şi cu preţul sângelui rămâne la putere.

Societatea se scindează între apărătorii comuniştilor instalaţi la putere şi adversarii lor şi, cum foştii comunişti vor rămâne multă vreme la conducerea ţării, scindarea va dura până în zilele noastre şi 30 de ani vom asista la o luptă avidă şi continuă pentru putere.

În '90 premier este numit Petre Roman. E dat jos de mineri şi în locul lui e pus Teodor Stolojan, dar guvernanţii îşi dovedesc repede neputinţa. Se închid fabrici, leul se depreciază, oamenii rămân fără joburi. Supărat pe Iliescu, Roman părăseşte FSN-ul şi îşi infinteaza FDSN, care se transformă mai târziu în PD.

În '92 se organizează din nou alegeri. Câştigă tot Iliescu şi-l numeşte premier pe Nicolae Văcăroiu. În acelaşi an votăm şi prima Constituţie liberă care stabileşte că puterile în stat trebuie să fie separate în putere legislativă, executivă şi judecătorească. Istoria ve dovedi că aceste principii nu vor fi însă respectate. Executivul va fi tot timpul la mâna politicienilor, la fel şi justiţia care va fi controlată de aceeaşi politicieni care dau legi în funcţie de interesele personale. Ultimii ani sunt o bună dovadă în acest sens.

La alegerile din toamnă lui '96, partidele din opoziţie se coagulează în Convenţia democrată şi reuşesc să-l dea jos pe Iliescu şi pe apropiaţii lui de la putere. Emil Constantinescu este ales preşedinte.

Victor Ciorbea preia conducerea guvernului. Începem să negociem aderarea la NATO şi Uniunea Europeană.

În 1998, Ciorbea este înlocuit de la şefia guvernului, care este preluată de Radu Vasile. Industria şi economia se duc la vale. Din guvern, fac parte figuri pe care le vom tot vedea în următorii ani. Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu şi mulţi alţii. Minerii, conduşi de Miron Cosma, autoproclamatul Luceafăr al huilei, iau drumul Capitalei nemulţumiţi de nivelul de trai.

Autorităţile statului îşi dovedesc din plin incompetenţa şi românii asistă la situaţii de-a dreptul hilare. Şefii jandarmerii sunt alergaţi prin păduri, soldaţii sunt luaţi ostatici de mineri. Conflictul este aplanat după ce premierul se întâlneşte cu Miron Cosma în faţa icoanelor din mănăstirea Cozia. Radu Vasile este înlocuit de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Apar primele creşteri în economie.

În 2000 se organizează alegeri. Convenţia democrată este slăbită de luptele dintre partidele membre. În plus, chiar Emil Constantinescu recunoaşte că a fost înfrânt de serviciile secrete care controlează totul. În turul doi ajung Ion Iliescu şi Vădim Tudor. Mulţi, chiar dacă nu-l au la suflet pe Iliescu, îl votează pentru a nu lăsa ţara pe mâinile lui Vădim Tudor. Câştigă Iliescu, iar partidul sau se reîntoarce la şefia ţării mult mai întărit dar şi mai avid de putere. Conducerea lui dar şi a guvernului e preluată pentru următorii 4 ani de Adrian Năstase.

În timpul guvernării Năstase suntem primiţi în NATO, se încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeană dar apar şi informaţii despre corupţia care se instalează la vârful conducerii guvernului. Aburii puterii îl cotropesc pe şeful guvernului care tratează cu aroganţa acuzaţiile.

Apare noţiunea de "baroni locali", politicieni foarte bogaţi, care controlează tot ce mişcă în judeţe, iar politicul controlează toate instituţiile statului, iar funcţionarii şi politicienii cer comisioane pentru retrocedările şi investițiile făcute în această perioadă.

Victor Ponta, numit şi "tânărul Titulescu" preia conducerea tineretului pesedist. Suntem primiţi în NATO şi România începe să acceseze bani din fondurile de preaderare la Uniunea Europeană. Apar primele instituţii europene şi în ciuda corupţiei care o măcina din rădăcini, la 14 ani de la Revoluţie, România porneşte pe calea europeană.