Cum scăpăm de dependența de orice fel. Putem folosi ”regula celor 15 minute”
Mi-e pofta să fumez, să beau o bere, mi-e poftă de ceva dulce, de ceva bun de mâncare și imediat ce apare pofta mi-o și îndeplinesc.
Așa îmi învăț creierul să facă un tipar. Obțin puțin confort după ceva dulce, după o bere, după o țigară. Tiparul se numește dependență. Cum îl spargem? Și ce ar trebui să știe inclusiv adolescenții?
Vreau dulciuri, ceva bun, alcool sau țigări, ca să mă calmez puțin. Aceasta este ecuația dependeței de orice fel de substanță.
Este o ecuație pe care trebuie să o înțelegem de la vârste fragede, ca să o putem evita.
Sau în drum spre casă începe să apară nevoia de relaxare, pe care, prin repetiție, mulți o asociază cu pofta de alcool, mâncare, dulciuri ori țigări.
Asocierea stres sau, dimpotrivă, relaxare cu orice fel de substanță creează în creier un tipar. Acest tipar se numește dependență.
Bogdana Burscu, psiholog: „Cei mai mulți au ideea asta despre ei sau se blamează că nu au voință și undeva se resemnează. Altora le este foarte frică că n-o să reușească să se lase și atunci renunță.”
Despre acest tipar ar trebui să le spuneți inclusiv adolescenților.
Din fericire, așa cum s-a creat, un tipar se și distruge.
Viorel Roman, psiholog: „Asta trebuie să îi transmiți creierului, că tu poți să să treci peste acel moment și fară substanță. Nu distrugi un circuit cerebral deja format ci inceci să creezi unul nou.”
15 minute durează pofta extremă, apoi, fiziologia umană o face să descrească. Ulterior, dispare în mod natural. Dacă depășiți cele 15 minute e primul pas pentru a crea un tipar de confort fără substanțe.
Viorel Roman, psiholog: „Nu poți să ștergi din creier ceva care s-a format în ani de zile, ci să creezi un răspuns alternativ, pe care creierul îl învață după o perioadă suficient de lungă. Comportamentul nou merită o circumvoluțiune nouă.”
Așa începe vindecarea unei dependențe. În proces, e utilă prezența unui psiholog.
Etichete: dependenta, Psihologie,
Dată publicare:
