Refugiații ucraineni care au ajuns în țara noastră au început să rămână fără bani
Mulți ucraineni care s-au refugiat în țara noastră au început să rămână fără bani. Nimeni nu se aștepta ca războiul să fie atât de lung, iar economiile cu care au reușit să plece de acasă sunt pe terminate.
Majoritatea sunt femei cu copii, care nu au reușit să se angajeze. În aceste condiții, devin dependenți de ajutorul organizațiilor umanitare sau pleacă înapoi spre un război nemilos.
O femeie a venit în România la puțin timp după începutul războiului, împreună cu fiica și nepoata ei, de 10 ani. Mama copilei a fost nevoită să se întoarcă la Kiev, în mijlocul conflictului. Bunica și nepoata au rămas singure la Oradea. Locuiesc într-o garsonieră, dar nu mai au bani, iar bunica are 67 de ani și nu a putut să-și găsească un loc de muncă.
Galina, refugiată: „Acum eu stau cu nepoțica mea și n-aș putea spune că o duc prea bine cu banii. De fapt, suntem la limită. Mama ei mai trimite, câteodată, ceva, pe card.”
Fetița este la școală, însă, în scurt timp, ea și bunica vor fi nevoite să plece din garsonieră. Nu mai au bani de chirie, aproape 200 de euro pe lună.
Galina, refugiată: „Am luat decizia să ne facem formele de rezidență temporară, mai ales pentru fetiță, să beneficiem de facilități de la guvern.”
Drama cea mai mare o trăiesc, însă, cei mici. Vor să se întoarcă acasă.
Laura, refugiată: „Aș vrea ca războiul să se termine și aș vrea că Putin să nu mai fie la conducere.”
Un alt bărbat a fugit din Irpin, oraș distrus de bombe. O duce greu cu banii, așa că apelează la centrele de refugiați pentru alimente sau îmbrăcăminte.
Petro Kostenko, refugiat: „Aș vrea să mă întorc înapoi, numai să pot. Avem probleme mari cu banii, suntem pensionari, soția mea s-a îmbolnăvit. Ne e greu, dar am nimerit într-un program prin care suntem ajutați.”
Galina Ciobanu, translator: „De la începutul războiului am fost printre ei, am văzut multe istorii. Chiar personal am cunoscut o mamă, soțul ei s-a îmbolnăvit, o trebuit să fie operat la picior. Nu mai aveau nici pentru chirie. Au venit la noi, la centru.”
Însă centrele de refugiați au resursele pe terminate, pentru că au ajutat foarte mulți oameni. Unele au raționalizat ajutoarele oferite, ca să ajungă pentru toată lumea.
Norbert Sendro, coordonator Centrul de Refugiați „Bihor pentru Ucraina”: „Foarte multă lume a ajuns la noi. Efectiv au plecat de-acasă cu o pungă de plastic. Bani, de unde? Ne vizitează pentru diverse produse alimentare, vestimentare.”
Marcel Buzle, voluntar: „Cei care au rămas în România sunt mame cu copii și nu au posibilitatea de a munci, pentru că nu au cu cine să își lase copiii.”
În România au intrat, de la începutul războiului, peste 1,1 milioane de refugiați din Ucraina. 85.000 au rămas la noi, însă doar 3000 dintre ei și-au putut găsi de lucru, potrivit Ministerului Muncii.
 (1).webp)
