(P) Ce fel de alimente și bunuri trebuie pregătite pentru o înmormântare?

Se spune că după moarte, până în ziua Judecății de apoi, unui suflet i se pot ierta o mulțime de păcate dacă familia acestuia se roagă lui Dumnezeu, din toată inima, pentru bunăstarea sa. De aceea, slujbele de înmormântare, parastasurile, sarindarele, precum și bunurile sau merindele oferite de pomană sunt foarte importante.

Dintre toate slubele organizate de la data morții, cea mai importantă este slujba de înmormântare. Ea se organizează pentru ca drumul către neființă al celui răposat să fie unul lin și în cadrul ei, familia dă de pomană celor prezenți pentru ca aceștia să se roage pentru sufletul persoanei adormite. Vom vorbi mai departe despre câteva din bunurile și alimentele care trebuie pregătite pentru slujba de înmormântare și rolul lor în cadrul ceremoniei.

Familia celui decedat se poate ocupa de tot ce înseamnă pregătiri de înmormântare, sau poate delega o agenție de pompe funebre să cumpere și să pregătească strictul necesar pentru o bună desfășurare a ritualului creștin. În general, aceste pregătiri sunt incluse în pachetele de servicii funerare și în cazul agenției www.funerare-ieftine.ro ele cuprind:

La slujbele de înmormântare, în Biserica Ortodoxă, să împart preotului, dascălului, cât și celorlalte persoane de față prosoape, batiste și lumânări. În general, prosoapele sunt de culoare albă, mai ales cele pentru fețele bisericești. De asemenea, atât prosoapele, cât și lumânările dăruite slujitorilor bisericii sunt mai mari ca dimensiuni decât cele pentru ceilalți participanți. Conform tradiției bisericești, lumânările se împart aprinse alături de batiste și prosoape și simbolizează calea spre veșnicie a sufletului celui adormit. Când îndeplinim acest ritual, în calitate de creștini, ne rugăm ca întunericul morții să se risipească, iar spiritul persoanei care ne-a părăsit să se apropie de Iisus Hristos, Lumina vieții.

Cuvântul colivă este originar din limba greacă și se folosește pentru a desemna un fel de prăjitură sau preparat dulce. La români, coliva se prepară din boabe de grâu fierte cu zahăr sau cu miere ca îndulcitor, la care se adaugă și miez de nucă pisată. Pentru decor se pot folosi orice fel de bomboane decorative, pudră de zahăr sau biscuiți tocați, precum și nucă de cocos, cacao sau chiar ciocolată. O regulă de care se ține cont însă, este faptul că pe suprafața ei, coliva trebuie să fie însemnată cu semnul Sfintei Cruci. Ca simbol, coliva reprezintă trupul persoanei decedate care ca spicul de grâu a ieșit din pământ, a trecut prin viață, s-a întors la loc în pământ, dar așteaptă o nouă șansă să o ia de la capăt în grădina Raiului.

La nicio slujbă de înmormântare nu pot lipsi colacii sau pâinea care se mai numesc în tradiția bisericească și capăt. La fel ca și coliva, și aceștia se prepară tot din grâu, iar ca simbol, forma lor rotundă reprezintă viața veșnică ce urmează vieții acesteia trecătoare. În mod tradițional, colacii sunt de mai multe forme, respectiv cap de bărbat, cap de femeie, prescură și Arhanghel.

Vinul este cel de-al treilea cel mai important aliment folosit de creștinii ortodocși în cadrul unei înmormântări. El se mai numește și paos și are o mulțime de semnificații. Pe de-o parte îl putem considera simbol al produselor aromate pe care le-au folosit femeile mironosițe după coborârea lui Iisus Hristos de pe cruce pentru a-i îmbălsăma trupul, iar pe de altă parte îl putem considera însuși sfântul sânge al Mântuitorului. De asemenea, vinul amintește și de Sfânta Împărtășanie, de care cel adormit a avut parte de-a lungul vieții și de aceea în cadrul unei înmormântări coliva ce-i simbolizează trupul se stropește cu vin pentru iertarea sufletului de păcate.

Pe lângă toate lucrurile de mai sus, la o slujbă de înmormântare mai sunt necesare și pachete cu diferite alimente care se împart la sfârșit celor prezenți ca pomană. Acestea pot conține atât produse calde, cât și produse reci, dar și veselă, în funcție de dorințele și posibilitățile celor care le împart.