Vlad, pompierul bistriţean din prima linie medaliat cu aur la culturism

Vlad Bozomală este un tânăr născut în 1995, pregătit pentru orice intervenție și care în ultimii ani a devenit un subofițer de bază al unității de intervenție la situații de urgență.

Misiunile lor acoperă tot nordul județului Bistrița-Năsăud, fie că este vorba despre accidente rutiere sau orice fel de accidente cu victime, incendii și inundații.

Acum, sunt în prima linie atunci când sunt semnalate cazuri grave de infectare cu virusul SARS-Cov-19.

Vlad a făcut liceul sportiv și nu-și închipuie viața fără exerciții în sală sau afară.

Vlad: ”Uram să fiu sedentar, nu mă putea ține mama nicicum și prin clasa a VI-a m-am hotărât să mă înscriu la cursuri de handbal. Un profesor a venit în clasă, am fost primul cu mana sus, am ajuns să practic handbalul, am ajuns chiar la nivel de performanță”.

”Mereu am încercat să evoluez, mereu am încercat să devin mai bun de la o zi la alta. Ăsta era visul meu de când eram mic. Și l-am continuat și astăzi, ca un al doilea job”.

”Pentru mine cea mai mare satisfacție este să mă uit în ochii celui pe care l-am ajutat și să-mi mulțumească și să-mi spună că mi-am făcut treaba cum trebuie, cum scrie la carte și îmi doresc mereu să am acest sentiment după fiecare misiune”.

”Mi-a plăcut să ajut aproapele, mi-a plăcut oarecum adrenalina, dar calculată, nu într-un mod excesiv pentru că și ca pompier trebuie să ai un caracter echilibrat. Mi-a plăcut să lucrez în comunitate cu ceilalți, mi-a plăcut faptul că în misiune nu sunt singur, mereu am pe cine mă baza”.

”Am nimerit într-o comunitate de oameni profesionișți, nu m-au tratat cu superioritate la început, au fost mereu acolo”.

”În anul 2017 în august a fost prima mea tură. N-o să uit niciodată, una dintre cele mai frumoase experiențe”.

 

”Meseria asta te responsabilizează”

 

”Suntem o comunitate restrânsă, Valea Năsăudului, Valea Someșului și cam toți ne cunoaștem între noi, mereu există cineva acolo pe care-l cunoști”.

”Părinții mei m-au sprijinit, în orice cale aș fi ales, m-au sprijinit și când am vrut să fac handbal de performanță, m-au sprijint și în domeniul acesta”.

”Mama este mereu stresată, mereu, dacă nu răspund 10 minute după fiecare misiune intră în panică”.

”Meseria asta și după 2 ani de școală militară te responsabilizează, cum spuneau seniorii, te face bărbat. Și într-adevăr așa e, te disciplinează, îți oferă un stil de viață ordonat. Un țel, un drum pe care să mergi”.

”De mic copil aveam chemarea asta, aveam reviste cu culturiștii, cu marii culturiști ai lumii. Mereu mă pasiona și îmi imaginam să fiu măcar la un concurs de culturism. Mi-am dovedit că se poate și mai mult dacă muncești”.

Și nu vrea să se se oprească foarte curând.

”Regina unității, cum îi spunem noi, APCA, A 9000. Este una dintre cele mai vechi mașini care activează în arma pompierilor”.

”Avem un container, este o autospecială complexă”.

Locotenent Pop Ruben, împuternicit comandant secție: ”Vlad este multivalent. Are calități atât pe partea de SMURD, cât și pe partea de stingere și descarcerare”.

S-a pregătit la școala de subofițeri de pompieri și protecție civilă din Boldești, Prahova.

”Acoperim jumătate din suprafața județului, partea superioară și inferioară a Văii Someșului, Sângeorz Băi, Năsăud și Beclean.

El își dorește un post de ofițer pentru pregătire sportivă.

”A fost folosit în prima linie, ca să poată dobândi experiență cât de multă într-un timp scurt de timp”.

”În primul rând trebuie să ai curaj și stăpânire de sine pentru că intervii acolo unde un om de rând, din viața de zi cu zi, să nu intre niciodată”.

”Diferența pot spune că e de energie”.

 

”Generația asta are mai mult curaj”

 

”Generația tânără are mai mult curaj. Mai mult curaj în a lua singuri decizii, mai ales când simt și știu că trebuie să facă treaba aia, asumarea e pe primul loc, aici se vede diferența de fapt”.

A fost unul dintre cei mai buni din generația lui.

”În câți ani devii pompier? Într-o viață. Fiecare este diferită, nu e intervenție care să semene cu alta, tot timpul ai ceva de învățat, pompier devii cu timpul”.

”La incendii intervii, dar știi că nu e întotdeauna viața omului în pericol, când lucrezi cu omul e diferit. Eu spun că intervențiile SMURD sunt cele mai diferite”.

La primele intervenții era în practică.

”Era vai de noi…da, nu știam, eram tare aerieni. Adrenalina, vă dați seama. Am încurcat mașinile înainte să plecăm. Eram în practică în Bistrița. Eu eram încadrat pe o mășină, Emilian pe alta și la 3 suna alarma…Ne certam pe prima mășină care se uită în ea”.

”Ne deplasăm în localitatea Salva pentru un accident, împreună cu autospeciala de descarcerare”.

”Ți-e frică, Vlad? Frică… Frica aceea constructivă, frica care te face să fii atent la fiecare pas, frica care... Primul lucru pe care l-am învățat pe porțile școlii este siguranța salvatorului. Precauție spun că ar fi mai potrivit. Nu poți salva victima dacă și tu la rândul tău ești o victimă. De asta este foarte important să ai grijă de tine, de cel de lângă tine, de coleg și apoi”.

Cele mai grele intervenții sunt cele care implică copii.

”Am avut o intervenție în localitatea Dumitra, la un copilaș de 9 ani. Victimă accident, s-a răsturnat cu tractorul în pădure, multiple traumatisme la nivelul feței, era aproape defigurat copilul și în momentul acela pot să spun că a fost cea mai dificilă intervenție. Orice mișcare, orice impuls putea să-i aducă copilului moartea”.

”Cel mai greu e când sunt implicați cei dragi, aparținătorii”.

”Dacă sunt intervenții SMURD particip la cazuri medicale, traumatisme, stopuri cardio respiratorii. Chiar și cazuri COVID mai nou. Ambulanța este strict pentru persoane confirmate Covid”.

”Stresul psihic emoțional a fost mult, mult… Ne-a afectat pe toți. S-au răcit relațiile între noi, nu s-au deteriorat, dar devine instinctual de autoconservare”.

”Prima perioadă a crizei sanitare, carantina a fost grea”.

”Ambulanta SMURD care este încadrată de paramedici, intervenții cardio-respiratorii”.

”Cum sunt cei născuți în 95 și cum vezi tu România din ultimii 25 de ani? Bine o văd. Văd persoane determinate să facă ceva, să schimbe ceva, să facă țara ăsta un loc mai frumos”.

Nu se gândește să plece din țară, ci să contribuie la o comunitate mai bună.

”Timpurile evoluează, tehnologia evoluează. Nu mai putem să ne luăm sursele de informații din aceleași surse vechi, nu mai putem să avem aceeași mentalitate, acum ești la un click distanță de informațiile dorite. Încet-încet începe să fie un echilibru între generații”.

”Mai sunt și extremele care devin paranoici și sună efectiv pentru absolut orice”.

”În 2014 m-a văzut la sală antrenându-mă, a văzut că am pasiune, a văzut că am potențial și atunci mi-a oferit șansa asta să mă pregătesc pentru un concurs. Inițial mi-a venit să râd. N-am crezut niciodată că îs destul de bun să urc pe scenă, dar după o pregătire de 12 săptămâni am urcat pe scenă la Cluj. A fost o experiență wow pentru mine, care m-a marcat și efectiv simțeam că acolo mi-i locul”.

”Iubesc sentimental, iubesc să fiu productiv, să am o stare de bine, de sănătate”.

Nu doar timpul petrecut în sală este important la culturism.

”La fel de importantă este și alimentația care este 24 de ore, odihnă, suplimentația, tratarea, toate trebuie puse la punct ca să ai rezultate. Dimineața la micul dejun albușuri, 2 mese de vită cu orez, urma antrenamentul, după 2 mese de pui cu cartof dulce, o masă de somon și înainte de somn o masă formata numai din albușuri de ou”.

”Scopul e să slăbești țesutul adipos și să rămâi cu masa musculară, asta e partea grea. M-au susținut, am niste părinți extraordinari care sunt alături de mine”.

”Cum e acolo pe scenă, ai emoții? Nu, parcă plutesc. Dezinvolt total, nu mă mai interesează de nimic, sunt în elementul meu 100%, nu-i niciun stress, la primul pas e gata, nu mai e nimic”.

A participat la mai multe concursuri naționale, a fost în lotul național la Campionatul Mondial în 2017 la Junior Classic și au urmat mai multe concursuri naționale unde a urcat pe podium și a câștigat chiar și medalia de aur.

 

”Să plecăm, pentru ce?”

 

Timeea nu a crescut în Romnaia, dar cu toate acestea aici s-a întors și aici vrea să aibă o viață.

”La vârsta de 2 ani m-am dus în Spania și am stat 9 ani, adică 10 ani și după aceea am stat în America, adică în Canada 5 ani, în Nord, dar tot româna mea nu-i așa de bună”.

S-au cunoscut acum 4 ani.

”Voi cum v-ați cunoscut? La sală. Ne-am cunoscut la sală, dar nu ne-am gândit mâine la căsătorie. Mă gândeam să termin școală. Să mă fac stewardesă, cum visează orice tânără. Și după aceea, nu știu, am văzut că Vlad e așa un băiat serios la sală. Îmi plăcea felul lui de a fi, că nu era ca ceilalți. Să se uite după fete, era cuminte. Păi, s-a uitat după tine sau tu după el? Unul după altul”.

”Îi scriu mesaje și spun să-mi spună când are intervenție. Dar am încredere în el că știe tot ce trebuie și are el încredere în sine”.

”O să plecați din țară? Am vrut la început, dar am zis să nu mergem să dăm pasărea din mână pe aia de pe gard. Să plecăm pentru ce? Îi avem și pe ai mei și pe ai lui, când o să avem copii avem cu cine ne ajuta, acolo ce făceam? Mergi singur, fugi după bani și familia care-i acasă ce face? De asta am decis să stăm aicea”.

Mama: ”Important îi să fii alături de oamenii care au probleme, mai ales în meseria lui, e o meserie foarte grea. Noi îl susținem necondiționat”.

”Ne bucurăm când ne întâlnim pe stradă și ne spun uite, o fost Vlad, ca părinte ai o mulțumire, știi că n-a fost în zadar toți anii”.

Nu-i este greu să se împartă între muncă, sala de forță și familie.

”Nu necesită un efort, nu necesită un efort de voință. Vine natural, nu întâmpin mari greutăți. Da, apar factori limitativi, dar nu este un lucru dificil pentru mine”.

Mama: ”E un copil care știe ce vrea de la viață”.

A ales să facă ce-i place, să salveze vieți și să facă performanță în sport.

”Îmi place să cred că Romania, cel puțin în viitorul apropiat... Am întâlnit oameni foarte inteligenți și foarte buni pe domeniul lor de activitate, de o vârstă apropiată cu mine care își doresc foarte mult să schimbe lucrurile, dacă nu se poate în toată țara măcar în zonă, persoanele apropiate. Schimbarea trebuie să plece de la fiecare dintre noi, trebuie să plece de la modul personal, în care tu ca persoana te hotărăști să devii o persoană mai bună de la o zi la alta, te hotărăști să schimbi viața în care-ți impui anumite valori și principii. Să te înconjori de oameni de calitate care mereu te forțează să evoluezi. Încerc să fiu om și după aceea vin toate celelalte”.

 

”Motivația mea e dorința de a mă autodepăși”

 

Vlad are la cei 25 de ani ai săi certitudinea că reușește în tot ceea ce-și propune- să urmeze o carieră militară în sprijinul oamenilor, dar și să-și îndeplinească visurile sportive.

Are alături familia, prietenii și colegii și știe că împreună pot face o Românie mai bună.

"Am început să practic culturismul în 2013 când, din dorința de a continua să fac sport am intrat într-o sală de fitness unde m-am îndrăgostit pe loc. Încă din prima zi am făcut asta din pură pasiune. Ulterior, când au început să apară rezultatele, am primit și confimarea că sunt pe drumul cel bun – asta fiind deja o motivație suficientă. Pe lângă cursuri și învățatul pentru examene îmi găsesc timp să mă și antrenez. Nimic nu este imposibil dacă îți doreșți cu adevărat", a povestit Vlad.

"Motivația mea e dorința de a mă autodepăși".

L-am întrebat pe Vlad ce înseamnă cele șase luni de pregătire înaintea unui concurs.

"Pregătirea nu durează doar șase luni. O fac în fiecare zi din an. Este mereu o provocare, multă disciplină și învingerea dorinței de a mânca. Alimentația în culturism este esențială pentru creșterea mușchilor, pentru imunitate, o stare generală bună, vitalitate și, nu în ultimul rând, pentru longevitate".

Sportul, spune Vlad, va rămâne mereu important în viața lui: "Vreau să devin un profesionist în domeniul situațiilor de urgență, vreau să ajut cât mai mulți oameni. În plan sportiv, principalul obiectiv este de a nu mă opri niciodată din a progresa. Vreau să acumulez cât mai multe informații și nu exclud ca în timpul liber să fiu antrenor personal și nutriționist. Motivația mea e dorința de a mă autodepăși, de a deveni mereu mai bun decât am fost ieri".

Cel care l-a inspirat și l-a sprijinit în tot parcursul său a fost chiar tatăl său: "M-a învățat că prin muncă poți realiza orice îți dorești".