(P) Timisoreana, un produs romanesc de succes, ajunge la comunitatile de romani din diaspora
Timisoreana, liderul pietei locale de bere, isi propune sa fie aproape de romanii din alte tari
Berea Timisoreana este exportata in Spania, Italia, Franta sau SUA. In aceste tari exista comunitati mari de romani, care, desi si-au construit o viata noua acolo, nu au uitat Romania si nici marcile romanesti cu traditie. Timisoreana, berea romaneasca cu cea mai indelungata traditie, a ramas aproape de romani chiar si in afara granitelor tarii, oferind comunitatilor din diaspora ocazia de a se bucura de reteta maestrilor berari Timisoreana chiar la mare departare de tara.
„Ne-am dorit ca toti cei care traiesc departe de casa sa aiba acces la unul dintre produsele care au o puternica istorie pentru noi, romanii, si care ii fac sa simta ca au pastrat o legatura cu traditiile locale. Timisoreana este unul dintre aceste produse, iar comunitatile de romani l-au primit cu foarte mare placere inca de la inceput”, declara Mihai Barsan, VP Marketing Ursus Breweries.
Timisoreana este apreciata si de romanii de peste Prut, din Republica Moldova, care se bucura de gustul berii Timisoreana de mai mult de doi ani de zile. Acest lucru a fost posibil datorita parteneriatului cu cel mai mare producator de bere din Republica Moldova, care produce sub licenta marca Timisoreana. „Ne bucuram ca povestea Timisoreana a reusit sa mearga mai departe, geografic vorbind, si a devenit una dintre berile preferatele ale moldovenilor”, adauga Mihai Barsan.
Anual, mii de hectolitri de bere Timisoreana ajung catre romanii din comunitatile cele mai numeroase din diaspora. Cantitatea este suficienta si pentru ca spectatorii de pe Arena Nationala sa ciocneasca o halba de bere la 50 de meciuri consecutive.
Ce spun romanii din diaspora
“Am locuit timp de sase ani in Marea Britanie. Cautam des produse romanesti, mai ales ca in Anglia existau aceste magazine care aduceau in mare parte produse din Europa de Est. Magazinele erau insa, din pacate, doar in orasele mari, iar noi nu locuiam in Londra. De aceea, erau sarbatori sau aniversari inainte de care mergeam si cate o ora cu autobuzul sa cumparam putin din gustul de acasa.
Cel mai mult ne interesa berea de acasa. Chiar daca englezii aveau fel si fel de sortimente de bere, nu era gustul cu care ne-am obisnuit. Si cautam Timisoreana peste tot, ca noi veneam din Banat.
O gaseam mai mult la doza, pentru ca probabil era mai usor si pentru comercianti, insa eram fericiti cand mai gaseam din cand in cand la sticla: Timisoreana la sticla asa cum o cumparam acasa e gustul de acasa, orice banatean stie asta!”, spune Constantin Ene.
"Sotul meu a plecat de acasa de peste 12 ani si a locuit, pe rand, o perioada in Italia si o perioada in Franta, acolo unde se afla si acum. El ne viziteaza mai des pe noi, mai ales de sarbatori sau in concediile pe care este nevoit sa si le ia, insa am fost si noi, eu si fata, de vreo doua ori cat timp muncea inca in Italia.
Sigur am vazut pe masa, acolo unde statea, cateva sticle de Timisoreana, si stiu ca e alegerea care mai domoleste dorul serilor cu prietenii sau al gratarelor unde strangeam toata familia. Ce sa va mai zic, stiu ca ii lipsesc gusturile de acasa, ca imi spune ori de cate ori vorbim la telefon, si stiu ca se bucura enorm el si cei care lucreaza in strainatate cand deschid seara o Timisoreana dupa ce se intorc de la munca”, explica Cristina Marcu.
„Finul meu e plecat de mai bine de cinci ani in Londra, si pana sa se duca in strainatate era mana mea dreapta la reparatiile din casa, la pregatitul unditelor pentru pescuit si la gratarele de vara unde strangeam mai toate rudele. Si parca nici fumul si nici caldura nu se puteau suporta fara o Timisoreana alaturi, era berea noastra de maestrii ai gratarului.
Acum vorbim doar le telefon, sau ciocnim o Timisoreana de sarbatori, cand mai vine acasa. Dar cand nu vine, zice ca ii e mai putin dor daca deschide o bere acolo. Zice ca e foarte bucuros, ca gaseste Timisoreana in magazinele unde mai aduc produse romanesti, ca ii aduce aminte de activitatile pe care le aveam impreuna. Dar de distractie nu duce lipsa, si din cate imi dau seama, nici Timisoreana nu prea lipseste de pe mese de la chefurile comunitatii de romani.
Dar imi tot zice – Nasule, Timisoreana ca in fumul de la gratar nu o sa mai beau niciunde in lume. Si nici nu vreau sa o dau pe nimic!”, spune Stefan.
„De cateva luni m-am intors in tara, insa am locuit aproape cinci ani intr-un orasel din Spania impreuna cu sotul meu. Sunt o persoana care a luptat mult cu dorul de casa, de familie, de obiceiurile mele de acasa. Fiul meu si nora au venit si ei la un moment dat, lucru ce m-a ajutat, insa dintr-o data aveam o familie de care trebuia sa am grija, departe de acasa.
Produsele romanesti sunt usor de gasit in regiunile aglomerate din Spania, nu si in oraselele mici, din pacate. De aceea, fiul meu obisnuia sa imprumute masina unui coleg cu care mergeam pana la primul supermarket cu produse de acasa si careia ii umpleam portbagajul pana la refuz cu pufuleti, halva, slaninuta, varza murata, eugenii, napolitane. Si bere, bere cat sa ducem si-n comunitatea de romani din locul unde stateam. De fiecare data Timisoreana, pentru ca era bucuria barbatilor atunci cand stateau de povesti dupa o zi de munca. Timisoreana era la fel de bine primita si in duminicile in care ne strangeam toti romanii din oras, cu care ne imprietenisem de-a lungul timpului, si gateam impreuna sau pur si simplu stateam de vorba in limba noastra!”, ii completeaza Raluca.
Viorel: „Nu am stat mult prin strainatate, nu mi-a placut asa mult. Am plecat dupa fratele si cumnatul meu, insa nu am putut niciodata sa ma adaptez traiului departe de casa. Am locuit in Franta doar opt luni, cand am hotarat sa ma intorc acasa la sotie si sa abandonez gandurile de strainatate.
Nu eram nici acolo singur, insa eu am fost mereu foarte atasat de casa mea, de familia mea si de lucrurile dragi pentru care muncesc. Singurele momente de bucurie erau atunci cand impreuna cu cei cu care eram plecat deschideam cateva doze de Timisoreana (singura bere romaneasca care ne aduce aminte atat de tare de acasa) si povesteam pataniile de peste zi. Stateam la povesti cu o Timisoreana in mana exact cum stateam acasa, dupa ce ne bucuram de o masa copioasa in familie. Si parca asa ne era mai putin dor.”
Cornel: "Am stat in Germania un an. Am stat si am lucrat pentru ca pe-acasa nu prea se gasea de munca si am zis sa imi incerc norocul prin straini. In zona unde stateam eu nu gaseam nimic romanesc, insa aveam niste rude in partea de est a Germaniei si imi povesteau ca la ei era un magazin cu produse romanesti de unde cumparau tot ce voiau, ca acasa. Varul meu imi povestea ca nevasta-sa se bucura la tot felul de produse, insa pentru el cea mai mare bucurie era Timisoreana la doza, si imi povestea ca are exct acelasi gust ca acasa,. I-am tot zis ca mai bun ca un PET de Timisoreana baut cu prietenii la gratar nu e nimic pe lume,."
Valentin: "Am stat cativa ani prin Italia, am muncit in constructii. Patronul asta italian la care lucram avea santiere prin toata Italia, asa ca ne-a tot plimbat de la Siena la Padova, de la Palermo la Genova. Cel mai mult ne-a tinut in Roma, unde cred ca am stat cam un an. Lucram la un spital. Era mult de munca acolo si eram aproape toata ziua pe santier. Stateam la comun cu mai multi baieti din tara si ne mai duceam impreuna amarul si dorul de familii, de neveste, de copii.
Nu prea aveam timp liber, dar duminica nu lucram niciodata. Si italienii, vezi, respecta duminica, iar noi ne bucuram. Ne strangeam toti si povesteam de acasa, care ce mai auzea, cu ce vesti ii mai bucurau ai lui. Dar cel mai tare si mai tare ne bucuram ca deschideam si noi o bere. Iar in Roma bucuria era si mai mare pentru ca gaseam berea noastra de acasa, Timisoreana. Chiar asa ziceam, ca era greu acolo singur, dormeam cum se putea, mancam asa, de-ale lor, nu prea ne omoram noi. Dar daca asta ne dadea...
Sigur, gustam o Timisoreana si parca si vedeam sarmalutele aburinde ale nevesti-mii, tre-patru mici sambata la Obor sau o ciorbita de burta la Nea Nicu, langa balci. Da, mai uitam si noi de dorul de casa cu Timisoreana...”
Andrei: "Stau in Austria momentan, dar n-am mai mult de un an de zile. Pe mine ma muta patronul dupa proiect, asa am ajuns ca in ultimii 3 ani sa stau si in Italia si in Grecia. In Italia am stat doar sase luni, n-a fost cine stie ce, dar in schimb am reusit sa cunosc Atena cat de cat intr-un an si jumatate.
Sunt un tip solitar, nu mi-am facut multi prieteni, si e si greu cand te tot plimbi asa, nici nu stii daca stai cat s-a stabilit de la inceput, daca se mai prelungeste sau daca te cheama in alta parte dupa doar cateva luni. Vorbesc cu ai mei, acasa, le povestesc ce se mai intampla la munca, dar cam atat. In rest, daca nu-s departe si pot sa-mi iau cateva zile libere, ma mai duc pe-acasa, dar cum patronul te suna si iti spune ca trebuie sa pleci, nici nu prea stii cum sa faci.
In Austria e mai greu, sunt ceva romani, dar nu-s asa stranse comunitatile. Nici produse romanesti nu prea gasesc. Insa in Atena era altceva. Gaseam Timisoreana si eram tare fericit. Deschideam o bere seara, imi aduceam aminte de acasa si era bine. Era un gust cu care eram obisnuit, care imi placea si care imi mai aducea aminte de serile cu prietenii, la terasa de la bloc, la acordeonistul care-si facea pe acolo veacul si pe care il rugam sa cante doar melodiile care ne placeau.
Si acum imi e dor de ai mei. Mai ales in Austria, imi e foarte dor de Timisoreana.”
Elena: “Stau in Franta de peste doi ani, dar sunt plecata din Romania din 2010. Inainte sa stau aici am locuit in Londra.
Eu eram croitoreasa. O prietena mi-a vandut un pont si m-a trimis in Anglia la o firma ce facea costume pentru teatru. Si m-am dus. Si iata c-a fost castigator biletul, ca nu ramaneam eu plecata daca nu mi-ar fi fost bine.
Dupa doi ani l-am adus si pe prietenul meu, care acum imi e si sot, si ne-am facut asa, un rost impreuna. Departe de parinti, de frati, dar eram impreuna, aveam slujbe frumusele, castigam binisor. Cred ca am fost norocosi.
Cu dorul de casa ce ne-am mai luptat, ca, in rest, ne-am adaptat relativ usor. Dadeam buzna in magazinele romanesti ori de cate ori ne izbea pofta. Si dupa ore la telefon cu mama imi nimerea reteta aia de prajitura sau oala cu sarmale.
De bere ii era pofta lui. Era satul de berea englezilor si voia sa bea ceva romanesc. De aia, cand vedea Timisoreana la raft, nu scapam pana nu lua cel putin un six-pack. Si era romaneasca, de acasa, ne bucuram asa mult ca parca numai Timisoreana ne venea sa cumparam. O gaseam la doza, si era perfect.
Cea mai misto amintire o am din primul revelion petrecut la Londra: invitasem trei prieteni la noi si am stat o zi si o noapte inainte sa gatim ca acasa, tot ce ne-a poftit inima. Planuiam sa iesim in cartier la 12 noaptea, sa vedem artificiile si sa ciocnim cu vecinii nostri un pahar de ceva. Noi ne gandeam ca o sa ii surprindem pe toti de-acolo ca ietim cu dozele de bere in mana, insa n-am fost chiar asa de speciali. Dar tot i-am socat pe englezi, cand au vazut Timisoreana in mainile noastre.”
Sorin: "Stau in Valencia de peste noua ani. Vin regulat in tara, cam pe la sarbatori, dar mai vin si fetele mele (nevasta-mea si cele doua fiice) sa ma viziteze. Inca mai trag speranta ca se muta si ele aici, dar dupa atat de multa vreme, cred ca mai degraba ma intorc eu acasa definitiv.
Pana una alta imi alin dorul de casa cu ce produse romanesti mai gasesc pe aici. Si mai ales cu o Timisoreana rece. Cam la doua-trei zile mai deschid o bere, mai vorbesc cu nevasta-mea. Ma simt si eu bine cum pot si incerc sa-mi fac viata mai usoara.
Mai stau cu romanii de aici, si lor tot Timisoreana le place. Ce-i drept, se gaseste usor la noi in oras si e si buna, e ca acasa. Le-am dus odata si spaniolilor cu care lucrez, la o petrecere la care m-au chemat. Le-a placut la nebunie. Pai cum sa nu le placa berea noastra romaneasca, doar noi romanii facem bere buna si cu gust, cum nu cred ca vezi in multe locuri in Europa asta...”
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
