Fără pod peste Dunăre din cauza politicienilor cu acţiuni la bac. Primăria Galaţi a investit doar într-un clip de 12 secunde

De 20 de ani, se tot vorbeşte despre construirea unui pod peste Dunăre, la Brăila sau Galaţi. Avantajele ar fi uriaşe. S-ar scurtă drumul dintre Moldova şi portul Constanţa, iar accesul către Tulcea, şi Delta Dunării, ar fi mai uşor. Dar politicienii, au blocat acest proiect ,pentru că se scot bani frumoşi, din transportul cu Bacul peste Dunăre, acolo unde unii dintre ei, sunt desigur... acţionari.

Brăila. De aici şi până la vărsarea în mare, la Sulina, este Dunărea maritimă, cu şenal navigabil adânc pe care pot pătrunde navele mari. Portul Brăila e însă pustiu. Te întâmpina cu barje scufundate şi marinari care se uită curioşi de pe nave ruginite. Şi aceeaşi imagine încremenită este şi în Galaţi. În lipsa activităţii danele au fost acoperite de boscheţi. Din 20 şi ceva de macarale doar 2 lucrează. 

Singurele vase care merg în Brăila şi Galaţi sunt bac-urile încărcate până la refuz cu pasageri. Pe mal cozile sunt interminabile. Sunt zile în care se aşteaptă ore bune pentru a trece de pe un mal pe altul. Copii, bătrâni, stau în soarele torid pentru a trece peste Dunăre.

De 20 şi ceva de ani toate guvernele au promis un pod la Brăila. Şi acum se promite unul. Ar trebui să coste 500 de milioane de euro şi să fie lung de 2 kilometri. De-a lungul timpul incompetenţa şi interesle celor care deţin bacurile care traversează Dunărea au blocat proiectul. Traversarea Dunării e afacere de multe milioane de euro. 

Trist e faptul că de-a lungul timpului au fost proiecte pentru un pod în această zona. Toate au picat din vină politicienilor.

Viorel Ştefan este unul dintre actionarii bacului din Galaţi. A fost parlamentar în mai multe mandate şi ministru de Finanţe în guvernul Grindeanu. 

Din 2014 Uniunea ne-a pus la dispoziţie pentru zona Deltei mai bine de un miliar de euro. Jumătate din bani sunt destinaţi construirii podului peste Dunăre dar până acum nu s-a întâmplat mare lucru şi cozile la bac rămân întinse pe sute de metri. Bani mulţi s-au investit în Galaţi, dar degeaba. La marginea oraşului, pe un câmp, primăria a cheltuit 4 milioane 5 sute de mii de euro pentru amenajarea unui parc industrial. Ideea era că firmele să primească terenul şi utilităţile de la primărie şi să se pună pe treaba.

Parcul industrial Galaţi se întinde pe 22 hectare de teren cât vezi cu ochii. Hectare aşezate chiar la marginea Dunării. Dunărea trece pe aici. În 13 ani, de când există acest loc aici n-a călcat nici măcar un investitor. Unul singur. Se alege praful.

Costică Voicu a fost directorul acestui loc ani la rând, plătit de primărie cu mai bine de o mie de euro pe luna. “Am avut investitori dar nu puteam să semnăm cu ei pentru că nu era documentaţia cadastrală, de abia anul trecut s-a făcut documentaţia cadastrală. Nu va mint. Până anul trecut terenul era în situaţia în care nu era intabulat”. Clădirea ridicată pe două etaje se dărâma. O furtună a luat acoperişul în iarnă.

De un an, Galaţiul e condus de Ionuţ Pucheanu . “Investitorii nu prea s-au înghesuit. Poate din necunoaşterea facilităţilor, din lipsa de promovare, poate din lipsa de disponibilitate pentru a comunica cu investitorii potenţiali”, spune primarul.

La 2 zile după întâlnirea noastră, primarul Pucheanu l-a demis din funcţie pe directorul Voicu dar parcul a rămas în acelaşi stadiu. L-am întrebat pe primar dacă navele de croazieră opresc în Galaţi.

Primarul nici măcar nu ştie unde pot opri navele aici. “Vom avea un terminal pentru pasageri. Există unul. E mult prea mic şi inutilizabil din punctul nostru de vedere pentru ce încercăm să bifăm.”

Acum edilul e pus pe fapte mari. Vrea să facă din oraş un punct de atracţie. Într-un an a făcut o grafică animată de 12 secunde. A costat 38 de mii de lei. Mai are nevoie acum de 80 de milioane de euro pentru amenajarea falezei care în acest moment nu reprezintă o atracţie. Bani ar putea fi luaţi din fonduri europene dar faleza are mai mulţi proprietari, instituţii ale statului care nu sunt în stare să ajungă la o înţelegere.

Altfel stau lucrurile în amonte.La intrarea în Viena, austriecii au rupt Dunărea în 2 în 1972 pentru a proteja capitală de inundaţii. Pe partea dreapta a a rămas dunărea veche pe unde trec navele. Iar pe partea stânga au construit un dig, Dunărea nouă, lung de 21 de km. Tot pământul pe care l-au scos la construirea digului l-au aşezat pe mijloc. Aşa a luat fiinţă celebra insula a Dunării din Viena, una dintre cele mai mari zone de agrement din Europa.

Radu Iftode lucrează în Viena. Iubeşte acest loc. “Aici vin după servici uşi citesc. În 20 de minute sunt aici de la birou.”

Aproape 2 sute de mii de turişti vizitează insula în fiecare zi pe timpul verii. Austriecii au adus nisip şi au amenajat plaje pe malul Dunării, aici sunt piste de bicleta, locuri special amenajate pentru grătar, parcuri nautice. Seară, malul Dunării devine neîncăpător. Oameni de toate vârstele ies pe faleză. Pe malul apei în spaţii construite din paleţi, vienezii plateaza legume.

Pentru austrieci Dunărea e politică de stat. Jan Muilerman este directorul departamentului de strategii din ministerul Transporturilor din Austria. “Pe Dunăre sunt multe locuri de văzut, dar că aceste locuri să funcţioneze trebuie să existe o organizare foarte bună, să existe porturi, să existe infrastructură. Astfel de oportunităţi de turism cred că sunt valabile şi în România”.

Dar noi ne batem joc. La Galaţi după întâlnirea cu primarul Pucheanu, a plouat şi am primit o dovadă despre cât de mult apreciază autorităţile locale fluviul care le trece prin oraş. Mizeria din canalele Galaţiului e deversată direct în Dunăre.