Vorbim despre combinatul de la Krivoi Rog, din Ucraina, in care Romania a investit masiv pe vremea comunismului si in primii ani de dupa '89, dar de pe urma caruia nu a reusit sa scoata nici un ban.

Dezinteresul Romaniei, combinat cu sicanele Ucrainei, fac ca spre Krivoi Rog sa curga in continuare milioane de dolari anual. Banii dispar intr-o gaura neagra: la Bucuresti nimeni nu pare sa stie ca partea romaneasca a combinatului e furata bucata cu bucata.

Dolinska. Un oras ucrainean cu 20.000 de locuitori, la 700 de kilometri de Romania. Pentru cei mai multi dintre noi, numele nu inseamna nimic. Orasul este insa pe jumatate construit de romani. Noi le-am facut spitalul, noi scoala, primaria, blocurile si drumurile.

In anii 80, Nicolae Ceausescu hotara ca Romania sa ajute la constructia celui mai mare combinat de minereuri acide din lume. La 10 kilometri distanta de oras, 5 tari din fostul bloc comunist se angajau atunci sa faca un colos care sa deserveasca tarile din centrul si sud-estul Europei cu produse siderurgice. Din satelit, obiectivul este cu adevarat impresionant: 1300 de hectare.

De jos insa, dezastrul este evident. Visul lui Ceausescu dispare, la propriu, cate putin in fiecare zi, si o investitie imensa pe care am platit-o cu bani multi si privatiuni nenumarate, se duce pe apa sambetei.

Povestea esecului de la Krivoi rog incepe in 1986, cand URSS, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana, Republica Socialista Romania si Republica Socialista Bulgaria isi dau mana pentru a incepe lucrarile la acest obiectiv imens. Romanii sint desemnati "antreprenori generali" ai colosului. Mai marii vremii se angajeaza ca Romania sa investeasca echivalentul a 800 de milioane de dolari. Adica, sa platim singuri o treime din proiect.

Avantul heirupist al comunistilor s-a frant insa dupa 1989. In haosul post decembrist, putini s-au mai gandit la Krivoi Rog. Apoi, in 1997, Ucraina a decis, fara explicatii, sa sisteze constructia, desi Romania se achitase deja de 80% din obligatii, pe bani imprumutati pentru care probabil ca mai platim dobanda si azi.

Nemaidorind sa piarda bani si energie in acest proiect, nemtii si bulgarii si-au asumat pierderea si s-au retras. Mostenitori alaturi de ucraineni si de slovaci, romanii s-au incapatanat sa continue insa participarea la constructia combinatului, desi proiectul e suspendat, iar ucrainenii nu ne mai recunosc investitia. In schimb, noi platim din greu, milioane de dolari pe an, ca sa pazim si sa intretinem un obiectiv din care se fura fara retineri.