Comoara ascunsă de pe Dunăre, ignorată de autorități. UE a vrut să ne dea bani s-o salvăm

La Călăraşi, pe malul Dunării un bloc de sticlă străluceşte în soare degeaba. E construit de Consiliul Judeţean şi stă nefolosit de ani buni. Ceva mai la vale o cetate dispare în apă pentru că nimeni nu se îngrijeşte să o salveze. Din Dunăre am putea să luăm apă pentru irigaţii. Se întâmplă însă în puţine locuri pentru că staţiile de pompare au fost distruse. Urmează un nou episod din campania Ştirilor Protv 'Un fluviu de prostie'.

Portul Călăraşi. Pe mal, buşteni, nave abandonate, clădiri vopsite în roz şi un bloc de sticlă înconjurat de bălării. Este Călăraşi Bussines Center şi conform tablelor de pe pereţi caldirea aparţine Consiliului Judeţean.

În clădire, nicio mişcare. Conform informaţiilor de pe site-ul Consiliului Județean, clădirea centrului are 600 de mp și este structurată pe 2 nivele. În jurul sau există un spaţiu expoziţional în aer liber...plin de bălării. Valoare proiectului a fost de aproximativ 700.000 de euro.

Am tot insistat ca un reprezentant al consiliului să ajungă aici, dar n-a fost chip. Centrul de afaceri a fost construit în 2009. Pe pereţi sunt câteva afişe cu activităţi de acum 6-7 ani. De atunci pe aici se pare că n-a mai călcat cineva.

Daniel Ştefan este director de dezvoltare în Consiliul Judeţean Călăraşi. Răspunde de centrul de afaceri şi ne spune ce se întâmplă în clădire:  'Aici, întâlniri pe zona de afaceri românească, camera de comerţ, instituții zona bulgărească, alte activităţi.'

Directorul Ştefan susţine că în primii 5 ani, până în 2014 s-a organizat un eveniment pe trimestru pentru că aşa cereau directivele Uniunii de unde au venit banii. După 2014, aici nu prea s-a mai întâmplat mare lucru. Acum clădirea a fost oferită biroului regional pentru cooperare româno-bulgară care a adus aici dulapuri cu documente iar centrul de afaceri s-a transformat în spaţiu de depozitare. Biroul regional îşi are sediul peste drum, într-o clădire care pe vremuri era vamă şi în care am găsit la lucru 70 de oameni. Români şi bulgari.

Aici se analizează proiecte şi se împart fonduri europene pentru toată graniţa româno-bulgară. Pentru ciclul finaciar 2014-2020 au avut la dispoziţie 258 de milioane de euro. Cereri au fost şi banii s-au dat. Nicoleta Minciu este directorul biroului. Am întrebat dacă uniunea a dat bani şi pentru Dunăre.

Virgil Hodorog, director financiar: 'Avem o axă care îşi propune să existe îmbunătăţirea acestei calităţi pe lungimea Dunării dar nu avem proiecte, contracte. N-au fost depuse.'

80 de milioane de euro puteau să fie folosiţi pentru dragare, diguri, porturi şi multe altele. Dar nu au fost cereri. Aşa că banii au mers în alte direcţii. Scandalos este faptul că instituţiile statului ştiau de aceşti bani dar n-au făcut nimic.

Şi Administraţia Porturilor, APDF ştia de banii europeni. La Giurgiu, directorul APDF are un proiect pentru fonduri europene la care lucrează de ani de zile.

Dănuţ Ofiţeru, director adjunct APDF: 'Vreau să vă spun că proiectul de modernizare al portului Giurgiu există în momentul de faţă. El a fost încercat prima oară şi depus în faza iniţială pentru finanţare pe mecanismul CEF. Nu am fost la momentul ăla eligibili. Probabil că va trebui să fie refăcut în lunile următoare.'

Biroul regional nu mai are însă bani. S-au dus către alte domenii.

Ne punem pe Dunăre. Aproape de Călăraşi pe 6 kilometri se întinde Ostrovul Păcuiul lui Soare care ascunde o adevărată comoară. Pe ostrov încă se mai văd urmele unei cetăţi. Sunt specialişti care spun că aici ar fi cetatea Vicina ridicată de bizantini între anii 972-976 şi ajunsă un important oraş port în secolul al XIII- XIV.

Puţină lume ştie de existenţa acestui loc. Suntem norocoşi să dăm de el pentru că apele Dunării sunt scăzute. La debit mare aproape tot zidul cetăţii dispare în apă. Locul a fost descoperit la începutul anilor 1950. Atunci se mai vedea 25 % din cetate. Acum, a mai rămas în picioare doar 15 % şi an de an apele o distrug.

Sunt arheologi care susţin că acest loc este al doilea a mărime şi importantă după Sarmisegetusa. Bani europeni puteau fi luaţi pentru salvarea şi valorificarea cetăţii, dar nimeni nu a solicitat şi o să dispară. Dunărea ascunde pe mijlocul ei locuri de nebănuit. Multe se descoperă atunci când apele se retrag.

Pe Dunăre sunt 111 ostroave care aparţin României. În total peste 11 mii de hectare, mai au şi bulgarii 75 de ostroave. Sunt adevărate jungle care au luat fiinţă în timp în mijlocul Dunării. Organizațiile de mediu care apară aceste locuri spun că aici ar trăi peste 1100 de specii de animale, păsari, insecte, reptile.

Pe fâşia de nisip fin am instalat cortul. E un colţ de răi deranjat doar de roiurile de ţânţari care spre miezul nopţii se retrag şi te lasă să îţi încarci mintea şi sufletul cu aer curat şi linişte.

Dimineaţa, trezirea o dau păsările şi bărcile pescarilor. Aburul se plimbă pe deasupra apei şi îţi e greu să crezi că astfel de locuri sunt doar la câteva zeci de kilometri de freamătul capitalei.

De sus se vede cât de compact este acest trup de pădure format din plopi, vită de vie sălbatică şi liane.  Organizațiile de mediu se luptă să păstreze intacte aceste locuri spre nemulţumirea marinarilor. Ostroavele sunt adevărate bariere care adună tot, adună aluviuni şi îngustează şenalul navigabil. Din barcă se tot văd conducte care pe vremuri trăgeau apă din Dunăre pentru irigaţii. În total sunt 100 de staţii de pompare pe toată Dunărea din care mai funcționeaza doar 60 iar vara aceasta nu toate au fost pornite.

Dunărea este aur pentru agricultura noastră. Revoltător este faptul că nu o folosim. Am putea să irigăm 2,1 miloane hectare de teren, adică tot sudul şi o parte din estul ţării. În realitate irigăm doar pe 72.000 de hectare de teren. Asta înseamnaă puţin peste 3% din toată suprafaţa.

Staţia de pompare de la km 388 stă nefolosită de câţiva ani buni. Canalul de legătură cu Dunărea s-a colmatat şi apa nu mai ajunge în staţie.

În faţa unei hărţi plină de găinaţ şi străjuită de două icoane, mecanicul Ştefan arată până unde ajungea pe vremuri apa de aici. Aproape de Bucureşti.

Staţia pare desprinsă dintr-un film apocaliptic. Conducte uriaşe au fost instalate pe 5 staţii de pompare. Sunt ani de când n-au mai pornit.

La o luna după vizita noastră în staţie, la începutul toamnei, faţa locului a prins viaţă. Într-un cadru festivist, care aminteşte de alte vremuri, liderul PSD şi ministrul agriculturii au venit să se înfrupte din produsele localnicilor şi să anunţe că staţia va fi pusă pe picioare. Deocamdată e dezmembrată bucată cu bucată. Cu toate că sunt ani de când staţia n-a mai pornit, în faţă jurnaliştilor, ministrul Agriculturii suţine că de aici se fac irigaţii.

Petre Daea, ministrul agriculturii: 'Se decuplează de la priză doar 2 nave. Lasă restul să lucreze să avem nivel de exploatare pentru a lucra acum.'

În campania electorală partidul de guvernământ a promis că va investi în 4 ani 1 miliard de euro în sistemul de irigaţii. Guvernanţii evita să spună cât au invetitit până acum. Şi pentru Dunăre s-a promis tot un miliard de euro. Deocamdată investiţiile nu se văd. Asta nu-i încurcă pe politicieni să se laude între ei şi să pozeze în salvatorii neamului.

Petre Daea, ministrul agriculturii: 'Mă simt bine. Şi iată nici în această seară nu mănânc. Pentru că eu mă alimentez din muncă şi nici poftă de mâncare nu am dacă am rezultate.'