Canalul Dunăre-Bucureşti: ne-am bătut joc de miliarde de euro şi de mediu. Lecția dată de unguri

Dar, când a venit revoluţia, lucrările s-au oprit şi în timp s-a distrus tot ce s-a construit. Ca să reluăm lucrările la canalul Dunăre - Bucureşti ne costă enorm. Investiţii facem în continuare, fără nici o logică, în locuri pe care nu le folosim. Şi ne batem joc de bani şi de Dunăre.

Campania Ştirilor Protv, 'Un fluviu de prostie', ajunge la Oltenița, acolo unde Argeşul se varsă în Dunăre şi de unde ar trebui să înceapă canalul Dunăre-Bucureşti. Portul arată ca după bombardament cu toate că este singurul port de pe Dunăre în care au ajuns bani europeni. Argeşul e poluat, iar tot ce s-a construit pe canalul spre Bucureşti s-a furat.

Dunăre, km 430. Olteniţa pe partea dreaptă. Tutrakan pe partea stângă. Bulgarii au accesat fonduri europene şi au reclădit sau construit case în stil tradiţional. Cândva aici a fost un sat pescăresc.

Un milion şi jumătate de euro au luat bulgarii din fonduri europene pentru refacerea mahalalei pescăreşti. Pe malul nostru, maldăre de gunoi se revarsă în Dunăre.

Tragem barca lângă pontonul căpităniei. Locul pare abandonat. Şi abandonat e şi malul. În mijlocul zilei aici nu e nici ţipenie de om. Bălăriile sunt cât casa iar pe linia de cale ferată sunt ani de când trenul n-a mai ajuns în port.

Ceea ce este foarte trist este faptul că tot acest dezastru este în faţă instituţiilor statului: vama, căpitănia şi poliţia de frontieră.

În bălării zace un afiş care vorbeşte despre bani din fonduri europene. 'Reabilitarea şi modernizarea Portului Olteniţa...24 de milioane de lei'.

Olteniţa este singurul port din România care a accesat fonduri europene. 5 milioane de euro au venit aici şi s-au construit două dane. De 2 ani una dintre ele stă fără nicio utilitate. Pe sub ea se vede clar cât de bine a fost construită. Pentru şeful porturilor de pe Dunăre e o mare realizare. Singura, de altfel.

Dănuţ Ofiţeru, director adjunct APDF: 'Este aş putea să spun singurul port al Dunării fluviale reabilitat. Singurul port în care s-au făcut investiţii. APDF a avut şi alte proiecte dar pentru că au fost prost gândite nu au primit finanţare.'

3 marinari ies la mal. 'Dezastru. Nu se vede? În Ungaria e bine'

Ungurii au luat fonduri europene pentru modernizarea porturilor. Portul Gonyu. Aici au venit bani mulţi iar fața locului s-a schimbat. Acest port a devenit unul dintre cele mai moderne de pe toată Dunărea. Au venit investitori, s-au creat locuri de muncă, vin bani mulţi la bugetul Ungariei.

La unguri, Dunărea face parte din strategia naţională de dezvoltare. Peste 30 de milioane de euro au investit ungurii din fonduri europene în acest loc. Portul se întinde pe aproape 2 kilometri. Autostrada trece pe lângă port şi două linii de cale ferată pătrund până lângă malul Dunării. Mai multe firme s-au mutat imediat pe terenul pus la dispoziţie aici de statul maghiar.

În acestă hala o firmă din Germania face tablă şi a angajat 180 de oameni. Jozsef Szabo este director de proiect. 'Statul maghiar prin închirierea acestor spaţii câştigă bani. Închirierea se face prin licitaţie. Încă suntem în căutare de investitori pentru că locuri libere mai sunt.'

În port este amenajat şi un spaţiu special pentru curăţarea navelor, dar mândria locului este sediul portului, o construcţie din sticlă şi metal, concepută în urmă unui concurs de arhitectură. Privind la aceste locuri n-ai cum să nu te gândeşti la porturile noastre şi la cei care şi-au bătut joc de ele.

Argeşul. În acest loc Argeşul se varsă în Dunăre. Din acest loc ar fi trebuit să înceapă canalul care trebuia să lege Dunărea de Bucureşti. Pe mal, la marginea Olteniţei încă se văd bucăţi din portul început acum 30 de ani. 'Miroase foarte urat.'

Cauza acestui miros se ascunde mai sus, în amonte. Pe dana nefolosită din Olteniţa l-am întâlnit pe Ioan Suciu. A fost şeful Serviciului naval din Ministerul Transporturilor ani la rând. Am pornit împreună pe Argeş în sus. Prima ecluză a fost construită, dar s-a furat. Canalul Dunăre-Bucureşti ar fi trebuit să se întindă pe 73 de kilometri.

Despre canalul Dunăre-Bucureşti noi românii vorbim de 153 de ani. Prima dată pe vremea lui Cuza, în 1864, când s-a dorit aducerea unei companii din Franţa care să construiască aici. Nu s-a întâmplat. De-a lungul timpului am tot încercat să pornim lucrările la canal. Abia în 1986, Ceauşescu porneşte lucrările la canal. Au fost întrerupte la câteva zile după revoluţie. 3 miliarde 5 sute de milioane de dolari s-au investit în acest canal.

Ioan Suciu: 'Lucrări care au fost executate şi ...noi am lăsat, noi împreună. Asta este. La oprirea lucrărilor, valoarea lucrărilor rămase era de 500 de milioane de dolari. Acum ne-ar costa să-l terminăm 1 miliard 7 sute de milioane de euro.'

După revoluţie, Ion Iliescu este unul dintre cei care s-au opus continuării lucrărilor la acest canal. Acum, primarul capitalei, în campania electorală a promis că aduce Dunărea în Bucureşti. De la dorinţă până la putinţă e cale lungă.

În 2008 , viceprimarul Răzvan Murgeanu, soţul Directorului naval din Minister Transporturilor, Gabriela Murgeanu promitea acelaşi lucru. S-au dat 7 milioane de lei pe un studiu de fezabilitate. Nu s-a întâmplat nimic, studiul a expirat.

Pe canal, comuniştii au construit 4 ecluze, cu centrale pentru producerea energiei, au fost ridicate poduri. Toate s-au distrus. În 30 de ani, canalul a fost năpădit de copaci.

Ioan Suciu: 'E trist. Simt, domnule la un moment dat parcă e al meu personal, al dracu' să fie...uite aici! Uite aici, sute de metri de lucrare executată. Ea încă nu e dusă până la cotă.'

Ne-am bătut joc de miliarde dolari şi de ani buni ne batem joc de mediu. Aşa arată Dâmboviţa la întâlnirea cu Argeşul.

Ioan Suciu: 'E vopsită, de la staţia de la Glina, de epurare. Aia pute. Aia e infestată.'

De aici porneşte sursa mirosului insuportabil care se simte la vărsarea Argeşului în Dunăre. Cu Suciu am ajuns şi la Glina, locul în care apele uzate ale Capitalei ar trebui să fie epurate.

Ioan Suciu: 'Asta ajunge în Dunăre. Ea trebuie să ajungă curată aici. Se vede că undeva n-o primesc toată în staţie. Staţia nu are capacitatea să primească toată apa.'

Pe kilometri întregi mii de tone de gunoaie au fost aruncate pe malul canalului. E o imagine dezolantă care vorbeşte despre gradul nostru de civilizaţie şi despre cât de bine şi-au făcut şi îşi fac autorităţile noastre treaba.

La Comana, în craterele uriaşe formate după ce de aici s-a scos balastru a apărut o groapă de gunoi în toată regulă.

Ministrul Apelor habar nu are de aceste dezastre ecologice. 'Mie nu mi s-a semnalat nimic până acum în sensul asta.'

Am sesizat situaţia conducerii gărzii naţionale de mediu. Inspectorii au venit la faţa locului, au dat amenzi şi au obligat Primăria Comana să scoată tot gunoiul de aici până în data de 22 august. În 22 septembrie, un excavator era la lucru în groapă. Acoperea gunoiul cu pământ.

Aurel Enache este primarul Comanei. Susţine că a scos gunoiul din groapă. Are şi poze. 'Eu am salubrizat zona. Uitaţi!'

Primarul ridică din umeri şi spune că nu are cum să păzească toată comuna.

De aproape 30 de ani ridicatul din umeri a devenit politică de stat. Aşa am reuşit să distrugem tot, să poluăm, să ne batem joc. Canalul Dunăre-Bucureşti ar fi putut să fie mană cerească pentru capitală. Ar fi fost o alternativă la transportul jalnic de pe şosele, pe el puteam să transportăm marfă, să vină turişti, să producă bani. Dar l-am distrus şi că să-l reconstruim acum costă enorm.