"Romania, te iubesc!": Povestea arhiepiscopului Iustinian, pastorul credinciosilor din Maramures
O mare de oameni imbracata in straie nationale, un alai. Femei, copii, barbati. Si un episcop. La inceputul anilor 1978, intreg Occidentul vedea un documentar despre Ortodoxism si trairea romaneasca autentica. Era in plin regim comunist.
IPS Iustinian: "Suntem si sfinti si oameni cu neputinte"
Realizatorii documentarului erau intrigati de personalitatea ierarhului Iustinian, care le vorbea fara ascunzisuri, clar si raspicat, demontand preconceptiile despre cultura si credinta poporului roman.
Au trecut aproape 35 de ani de la realizarea acestui film. Iar despre episcopul Iustinian s-au scris carti. In ele se vorbeste de mai multe ori nu despre un om sfintit, ci despre un sfant. Acum Iustinian Chira nu mai e episcop, ci arhiepiscop. Are 91 ani si este pastorul credinciosilor din Maramures.
"Unii te lauda ca esti foarte bun, altii te lauda ca esti foarte rau. Cine are dreptate? Nimeni. Omul este asa cum l-a lasat Dumnezeu. Fiecare este facut din cele doua categorii: suntem si sfinti si oameni cu neputinte. Asa suntem lasati de Dumnezeu si asa e corect sa ne privim", s-a confesat IPS Iustinian, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.
Un destin inchinat credintei
De mai bine de 70 de ani este calugar. De aproape 40 de ani este episcop. In Maramures e iubit de oameni pentru ca spune lucrurilor pe nume. Poporul a cerut in '73 sa fie numit episcop. Asa a rezistat atatia ani in fata securitatii si regimului comunist.
Viata parintelui Iustinian incepe in inima Maramuresului, in satul Plopis, intr-o casa de tarani.
"M-am nascut in ziua de Duminica mare, cand intrau toti preotii in slujba. Asta spunea mama. La ora 10. Se auzeau clopotele la toate bisericile", a povestit IPS Iustinian, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.
Pe cand avea 16 ani, ii moare tatal si ii lasa un testament. Patru ani mai tarziu, pleaca la manastire.
"M-am trezit asa dimineata, usor sa nu o trezesc pe mama si cu hainele de lucru, fara merinde, fara bagaj, m-am ridicat sa plec. Iar mama a strigat plangand: unde te duci dragul mamei? Asta a fost ultimul ei cuvant: unde te duci dragul mamei. Si i-am raspuns numa' pana afara. Nu i-am spus ca plec definitiv. Am iesit din casa, cand am iesit din sat, m-am oprit, incepea sa se faca ziua. M-am intors cu fata catre sat si am zis
