Povestea din spatele hostelurilor romanesti. Cativa tineri au gasit reteta succesului in turism
In Romania, o afacere in turism este o loterie, mai ales daca ea nu se adreseaza publicului larg. Si totusi, cativa proprietari de hosteluri cred ca au descoperit secreta reusitei in domeniu. Tintesc mai ales turistul strain, cu ghiozdan in spate.
Ii ofera un acoperis deasupra capului, o bucatarie in care sa isi gateasca, ba uneori si retete romanesti, ori sfaturi de calatorie. Oaspetii incantati inseamna castiguri substantiale.
Matthew Arnold si Elizabeth Aldous sunt originari din Australia si calatoresc de 3 luni prin Europa. Cei doi au strabatut tara dupa tara si s-au cazat numai in hosteluri din marile orase. Acum au ajuns si la Timisoara.
“Cand calatoresti e foarte important sa fii in preajma oamenilor, cu care sa vorbesti, asa incat sa afli cat mai multe de la ei. Cred ca cel mai mare avantaj cand stai intr-un hostel e accesul la oameni”, a spus Matthew Arnold
Hostelul in care stau cei doi australieni e amenajat intr-o casa veche de aproape un secol. Cel mai mult i-au impresionat pe turistii cu ghiozdanul in spate... gazdele.
“Oamenii pe care i-am intalnit au fost incredibil de prietenosi, mereu gata sa dea o mana de ajutor si sa renunte la timpul lor ca sa iti explice lucruri si sa iti arate unde sa mergi”, a spus Elizabeth Aldous.
In spatele afacerii se afla trei tineri curajosi, care au dat joburile sigure din multinationale pe slujba de gazde in propriul hostel. Dificultati au avut chiar de la inceput.
“Primul lucru am inceput sa umblam dupa acte, dupa autorizatii. Si ne-am dus la Primarie, unde, cu zambetul pe buze am spus ca noi vrem sa facem un hostel. De ce acte avem nevoie? Si s-a uitat o doamna la mine si a zis "Costel? Ce Costel?"”, a declarat Alex Smaranda, asociat hostel.
S-au ocupat singuri de amenajarea casei si au pastrat tot ce s-a putut: de la usile de cristal din anii ‘20, la faianta originala din salile de baie.
“A durat aproape un an sa renovam. Si inca mai avem de lucru, mici amanunte”, a spus Radu Ciuvdarie, asociat hostel.
O noapte de cazare costa putin peste 40 de lei. Turistii pot, in schimb, sa foloseasca bucataria, unde sunt cinstiti si cu un pahar de tuica din partea casei. In living se pot aduna pentru o seara de jocuri. Daca doresc, gazdele ii insotesc si in plimbarile prin oras. Din primavara, de cand s-a deschis, hostelul a fost calcat de turisti de pe 5 continente.
In hostel exista si un mic “hall of fame”, pe care proprietarii au inceput sa il faca dupa ce o parte din turisti au inceput sa le lase pe frigider tot felul de review-uri. “Avem si in chirilica, avem desene, avem carti postale din Franta, din Ungaria, din Budapesta, bani din Australia, Ucraina, Moldova”, au spus proprietarii hostelului.
Un hostel aparte, unic in tara, se lauda ca are sibianul Gheorghe Constantin, alintat de familie si prieteni - Padre. Meseria sa de muzician si pasiunea pentru vanatoare l-au facut sa-si impodobeasca hostelul cu doua mini muzee - unul cu 140 de instrumente muzicale, iar altul de trofee si unelte de vanatoare. Turistii din toate colturile lumii care ii trec pragul raman cu gura cascata cand vad peretii plini de obiecte vechi si de valoare si pun tot felul de intrebari.
"Toata lumea imi cere voie sa faca fotografii cu ceea ce am aici pentru ca este unic totusi, n-as putea sa ma mandresc cu ele dar sunt de la bunicul meu, de la tatal meu, sunt trofee de mare valoare sentimentala", a spus sibianul.
"Padre'' a deschis hostelul in 2007 cand Sibiul a fost Capitala Culturala Europeana si toata lumea credea ca se umple de turisti. A fost mai greu la incdeput, dar apoi, cu ajutorul internetului s-a facut cunoscut in toata lumea.
"Lucrez mai mult pe extern, cu Hostel Hold, Booking.com, Hostel Tursit World. Primesc rezervarile online. M-au gasit si au spus ca preferau asta pentru ca este mai altfel, nu este un hotel cu peretii reci de beton, aici este lucrat in lemn, este mult mai rustic", a spus Gheorghe Constantin, proprietar hostel.
Cei care ajung la acest hostel pot gusta si din rezervele pentru iarna din pivnita lui Padre: vin, palinca, muraturi, ardei iuti sau suc de rosii.
Nu toate hostelurile sunt la fel de primitoare. Uneori in spatele denumirii prietenoase se ascund camere saracacioase de hotel de cel mult o stea, fara spatiu pentru gatit si socializat, dar la preturi piperate.
