Cele două lumi între care se împarte Voronețul. Locurile de vis pe care puțini le știu
Am ajuns la Voronet pentru ultimul episod al campaniei ''Necunoscuta Românie''. Încă sunt oameni și secrete de descoperit și într-un loc atât de vizitat.
Totul este să treci de târgul care blochează intrarea în faimoasa mănăstire și să cunoști măicuțele care trăiesc acolo în rugăciune, cumpătare și rânduială.
Ne-am îndreptat cu emoții spre Mănăstirea Voroneț mai ales că maica stareță a promis că ne va îngădui prezența și în unghere mai puțin cunoscute.
Ajunși în sat, descoperim însă cu surprindere că faimosul lăcaș este greu de găsit. Până la urmă, aflăm că biserica este la capătul unei alei transformate în târg.
În spate sunt multe clădiri neterminate. Se pot observa burgeri, un afiș cu toaletă, altul cu ATV-uri de închiriat. Și nici măcar nu e un indicator care să te îndrume către mănăstire.
Nu poți ajunge la biserică decât pe o alee, devenită capcană pentru turiști.
La tarabe mulți își lasă banii fără să se aleagă cu vreo experiență culturală. Unii cumpăra daruri pentru toată familia.
Reporter: "Și cât alocați?".
Turistă: "Aaa, păi ia uitați, dacă am patru nepoate, o fată, o noră, nu mai facem calculul".
E bine să sprijinim comunitatea locală, însă, dacă ar fi să dăm un sfat unor prieteni care vin aici pentru prima dată, le-am spune să nu se uite în stânga și în dreapta, pentru că peisajul e departe de tot ce înseamnă ideea de pelerinaj.
Am numărat aproape 30 de chioșcuri pentru care vânzătorii plătesc primariei o chirie lunară între 1.000 și 1.800 de lei.
Turist: "Totul este comercial din toate punctele de vedere".
Adevărații meșteșugari trec de multe ori neobservați. Paraschiva coase ii, cu mâna, și le vinde tot mai greu. Costă 1.000 de lei una.
Paraschiva Apetrea: "Sunt prea multe lucrate de mașină și sunt la alt preț".
Viață îngerească la Voroneț
Părăsim aleea și dintr-o dată imaginea se limpezește. Împrejmuită de garduri înalte, Mănăstirea Voroneț este cu adevărat una dintre cele mai frumoase din România. Face parte din patrimoniul UNESCO și este admirată mai ales pentru celebrul albastru de pe frescele exterioare.
Zece măicuțe își trăiesc aici, așa cum spun ele, viața îngerească. Maica stareță Stavrofora Gabriela Platon ne-a permis să le cunoaștem.
Pătrundem în bucătăria Mănăstirii. Într-o încăpere sunt alese fructe pentru dulceață. "Facem și afinată", ne șoptește maica stareță.
Mâncarea se face pe plita sobei burdușită cu lemne. Maica bucătăreasă a terminat cu nota 10 masterul de managementul unitatilor bisericești.
Licențiată în teologie, litere, istorie și filozofie, cu două mastere si un doctorat, maica stareță ne mai surprinde cu o oprire: în chilia sa. Abia ai loc să intri de cărți.
Pe lângă rugăciune și treaba de la mănăstire, aflăm că și măicuțele au hobby-uri ori merg în concediu.
Stavrofora Gabriela Platon, maica stareță a Mănăstirii Voroneț: "O săptămână nu le sunăm, nu ne sună, nu ne vorbim, ca să se rupă total".
Acestea sunt cele două lumi între care se împarte Voronețul: una a tentațiilor oferite de comericanți, cealaltă a vieții duhovnicești.
Vilă de lux în Voroneț
În jurul Mănăstirii au apărut și spașii noi de cazare, cum este o vilă cu patru dormitoare, saună și piscină, aflată la doi kilometri distanță.
Iar Alina Florea a cules din toată Bucovina șase case vechi pe care le-a strămutat, bucată cu bucată, în Gura Humorului.
Alina Florea: "Le găsim umblând prin sat și, din păcate, în zilele astea casele ajung pe foc. Lumea nu mai vrea să traiască în confortul de altadată și le salvăm, de fapt, de la foc".
17 ani a durat totul. Alina a botezat fiecare casă cu numele celor dragi din familie. Le închiriază cu 900 de lei pe noapte. Micul dejun este inclus. Pentru cină, se merge în restaurantul tradițional. Acolo găsiți, printre altele, ardei copți dreși cu usturoi și iaurt de casă.
Trebuie spus: gastronomia bucovineană este un argument în plus pentru o vacanță în aceste locuri, dacă mănăstirile și peisajul bucolic nu v-au convins.
