Biserica Stavropoleos din București, comoara ascunsă din Centrul Vechi. De ce este un monument unic din Capitală

Biserica este un monument istoric și a fost înălțată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de către arhimandritul Ioanhichie Stratonikeas, originar din Emir, regiune din nord-vestul Greciei. Iată tot ce trebuie să știi despre această bijuterie arhitecturală.

Biserica Stavropoleos din București - istoric

Biserica Stravropoleos se află în Centrul Vechi din București și poartă hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Numele bisericii este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care înseamnă „Orașul Crucii”.

Lăcașul de cult a fost înălțat în 1724, de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas. În curtea hanului său, acesta a zidit biserica și o mănăstire, care se susținea financiar din veniturile de la han.

În 1726, starețul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei și eparh al Cariei. Mănăstirea pe care a construit-o poartă de atunci numele Stavropoleos, după numele vechiului scaun.

Citește și

Locul ascuns din Croația care seamănă cu Italia, dar e mult mai liniștit. De ce Istria îi surprinde pe turiști

Acesta a murit la 7 februarie 1742 și a fost îngropat în biserica sa. Hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la finalul secolului XIX.

Construcția bisericii a avut de suferit de-a lungul timpului din cauza cutremurelor, care au dus la căderea turlei.

În august 1904, arhitectul Ion Mincu a început lucrările de restaurare și, după patru ani, a venit cu planurile pentru ridicarea clădirii anexă ce amintea de vechiul han și urma să servească drept muzeu.

După moartea lui Mincu, lucrările continuă sub coordonarea elevului său, Al. Zagorit, iar pictura bisericii este restaurată de preotul pictor V. Damian.

Între 1904 și 1940, biserica a servit drept depozit pentru elemente arhitecturale și pietre funerare provenite de la bisericile demolate din centrul Bucureștiului. În 1940, prin grija preotului Dimitrie Iliescu-Palanca și a epitropului Octavian Dobrin, biserica este redeschisă cultului.

În 1995, proiectul de restaurare a mănăstirii a primit premiul Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului arhitectural european.

Au început ample lucrări de restaurare a bisericii și clădirilor anexate, coordonate de părintele Iustin, restauratorul Dan Mohanu și arhitectul Aurelian Trișcu.

Mănăstirea în prezent

În aprilie 2008, biserica a devenit din nou mănăstire, cu hramurile Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Sf. Iustin Martirul și Filosoful. Patru surori au devenit monahii, formând obștea. Pe 4 iunie 2012, biserica a fost resfințită de PF Patriarh Daniel.

În prezent, ansamblul mănăstiresc include biserica și incinta construită după planurile lui Ion Mincu, cu chilii, trapeză, muzeu și bibliotecă.

Obștea este formată din șase monahii, stareță fiind stavrofora Mihaela Luchian, iar preot slujitor și duhovnic Iustin Marchiș, implicat în restaurarea cărților vechi, icoanelor și veșmintelor sacerdotale.

Colecția de artă cuprinde icoane de diferite tipuri, obiecte de cult, piese decorative și fragmente de frescă recuperate de la biserici demolate, precum și obiecte istorice ce au aparținut mănăstirii înainte de secularizare, cum ar fi cădelnița, candela și Evanghelia dăruite de Ioanichie, precum și un jilț domnesc, un sfeșnic brâncovenesc și fragmente de tâmplă de biserică de lemn.

Biblioteca conține volume de teologie, artă și istorie, manuscrise și tipărituri în română, greacă și slavonă, unele din secolele XVII–XVIII.

Ce poți vedea în interiorul bisericii

În prezent, din vechea mănăstire Stavropoleos a rămas doar biserica, înconjurată de o clădire construită la începutul secolului al XX-lea, după planurile arhitectului Ion Mincu. Această construcție adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe, o colecție de icoane vechi datând de la începutul secolului al XVIII-lea și diverse obiecte de cult, precum și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.

Din 1991, biserica este păstorită de ieromonahul Iustin Marchiș, primul slujitor al lăcașului în ultimele sute de ani. Pe lângă slujbele zilnice, comunitatea din cadrul bisericii se ocupă cu restaurarea cărților vechi, a icoanelor și a veșmintelor sacerdotale. Corul bisericii interpretează muzică neobizantină, caracterizată printr-o singură voce susținută de un sunet prelungit numit ison, un stil rar întâlnit în bisericile din România.

Biserica Stavropoleos a fost reînființată ca mănăstire de maici la 26 martie 2008, cu hramurile Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Sf. Iustin Martirul și Filosoful. Primele patru monahii au fost tăiate în monahism pe 28 mai 2008, iar pe 4 iunie 2012 biserica a fost resfințită de patriarhul Daniel.

Deși de dimensiuni reduse, biserica impresionează pe oricine îi trece pragul. Pictura interioară este extrem de detaliată și frumoasă. Peretele vestic al pronaosului este rezervat tabloului votiv și portretelor ctitorilor Nicolae Mavrocordat cu familia și Mitropolitul Ioanichie cu frații săi, alături de portretele boierilor și dregătorilor care au făcut danii bisericii.

Iconostasul a fost păstrat integral și reflectă stilul brâncovenesc, iar pictura naosului se armonizează perfect atât din punct de vedere cromatic, cât și decorativ cu icoanele.

Icoanele prăznicare și cele ale apostolilor, de factură post-brâncovenească, sunt realizate de meșteri locali, iar icoanele împărătești, influențate de arta rusă, reprezintă o noutate în peisajul artei bisericești din a doua jumătate a secolului XVIII, conform arhiepiscopiabucurestilor.ro.

Pridvorul bisericii este frumos sculptat cu coloane torsadate, capiteluri compozite și parapeturi cu vrejuri în jurul scenei centrale, Samson și leul.

Pictura exterioară se îmbină armonios cu decorația sculpturală și relieful în stuc, iar împletitura de vrejuri care înconjoară medalioanele cu sfinți, realizată la începutul secolului XX, continuă pe arcadele porticului construit în aceeași perioadă.

Turiștii români și străini care ajung în Biserica Stavropoleos descoperă nu doar o biserică plină de istorie și artă, ci și un loc care păstrează memoria spirituală și artistică a Bucureștiului vechi.