Acelasi tip de avion, aceeasi companie, acelasi aeroport. Experienta unui roman cu Malaysia Airlines
Disparitia unui Boeing ce apartine de Malaysia Airlines nu e un dezastru aviatic ce poate fi uitat rapid. Compania e pentru Asia cam ce e Lufthansa pentru Europa, iar incidentul e unul major.
Stirea: Un Boeing 777-200, de la Malaysia Airlines, plecand din Kuala Lumpur a disparut undeva pe ruta spre Beijing. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi verific biletul de avion: in urma cu mai putin de 2 luni am zburat cu un Boeing 777-200, de la Malaysia Airlines, plecand din Kuala Lumpur. Malaysia Airlines e o companie uriasa, doar un pic straina noua pentru ca nu zburam in fiecare zi spre Asia.
Nu are nici cea mai mica legatura cu companiile recunoscute pentru nenumaratele dezastre aviatice ca Thai Airways, Cubana Airlines sau Kenya Airways. Compania bazata in Kuala Lumpur a primit 5 stele la premiile SkyTrax si e vazuta drept una dintre cele mai sigure si mai de incredere companii din lume. Incercam sa-mi amintesc si eu toate astea intr-una din cele 9 ore pe care le-am petrecut in escala din Kuala Lumpur.
Zborul din Bangkok aterizase la timp, aveam 4 ore pana decolam spre Istanbul si timpul parea bland cu noi. Pe primul panou am aflat insa ca 4 devenise 9, iar avionul care trebuia sa ne aduca inapoi in Europa nu avea sa ajunga la timp. Doamna de la ghiseu nu ne-a oferit prea multe explicatii, doar cate un bon de-o apa si-un sandvis la singurul bufet dintr-un aeroport unde legea islamica a ascuns toata berea.
Orele au trecut cu greu, dar batranul Boeing 777-200 a ajuns totusi la Kuala Lumpur, si-a schimbat pasagerii si echipajul si a plecat din nou la drum.
Cu cateva minute inainte sa decolam, pilotul ne-a dezvaluit si motivul intarzierii: avionul tocmai iesise din service, au fost "mici probleme" si a trebuit sa fie reparat inainte sa fie trimis in zbor. Sunt un paranoic bine documentat, stiu ca oricat de frica mi-ar fi sa zbor, nimeni n-ar permite ca o aeronava sa plece la drum daca ar fi cea mai mica problema cu ea.
E insa genul de informatie care iti intra in subconstient si te toaca toate cele 11 ore si jumatate pe care le petreci la 10.000 de metri de pamant. Mai ales cand tot zborul e printr-o zona plina de curenti, de turbulente si de munti uriasi si picaje in gol. Memorabil. La fel de memorabil ca locul de la geam, dar fara geam pe care l-am avut.
Lipsa unui geam a devenit cu adevarat o problema cand am inceput sa ne zgaltaim. Afara era soare, inauntru insa nu ajungea nicio raza, toata lumea avand obloanele trase.
Simteam nevoia sa vad pamantul, sa ma asigur ca suntem inca suficient de departe de el. Turcul din fata mea se lafaia in scaunul tapitat parca de bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte, si aproape ca-mi bagase monitorul in nas. Doamna din spate dormea dus, asa ca am inceput si eu sa las usor scaunul pe spate pana cand mi-am insusit fereastra ei. Afara, munti. Zi senina, varfuri de mii de metri si turbulente cat cuprinde. Sunteti genul de pasager care numara zgarieturile de pe aripa? Eu sunt. Nu pareau atat de multe. Ba chiar aripa parea mai noua decat scaunul pe care stateam.
Malaysia Airlines e o companie ciudata. Boeing-ul 777-200 era infinit mai "obosit" decat 737-800 cu care zburasem pe ruta spre Bangkok. O aeronava mai mica, mai frumos aranjata si mai noua. Era un sentiment de siguranta pe ruta mai scurta pe care nu-l regaseai, culmea, atunci cand tineai cel mai strans de el cu dintii.
In general, companiile aeriene sunt judecate dupa servicii, accidentele aviatice fiind considerate prea rare pentru a fi relevante, iar siguranta e obligatorie, nu o optiune. La capitolul servicii, Malaysia iarasi e ciudata. Pe zborul lung au lipsit "fitele" cu care Turkish ne luase ochii la "dus". Lipseau papucii, lipseau sosetele comode, periuta de dinti si celelalte cadouri pe care turcii le-au aruncat la impresie. Pe zborul scurt, mancarea era mai buna, ecranele erau mai luminoase si filmele mai noi.
Am ajuns la destinatie, insa, fara probleme. Ceea se pare ca nu e cazul acum pentru peste 200 de oameni care sunt disparuti de peste 16 ore.
Ca am zburat cu acelasi tip de avion, de la aceeasi companie, din acelasi aeroport e o intamplare mult mai putin relevanta decat a lui Seth MacFarlane care a ajuns prea tarziu la aeroport pentru zborul care s-a oprit intr-unul din Turnurile Gemene de la New York. E insa un sentiment ca oricand ti se poate intampla si tie. Mai ales atunci cand se intampla cu o companie mare.
Pentru ca stirea asta este de fapt. S-a intamplat cu un nume mare. E cam prima data de la Air France-ul din Brazilia de-acum 5 ani.
Text si foto: Mihai Brasoveanu, editor of the day, www.stirileprotv.ro
