"Tovarase, ce inseamna mizeria asta? Rezolva, altfel va fi rau!" Episod nedezvaluit pana azi din viata dictatorului Ceausescu
Stirile incep cu el si se termina la fel. Se vede pe primele pagini in ziare, e locul natural unde Ceausescu si partidul unic trebuie sa fie.
Restul chiar nu mai conteaza. Pentru ca restul CHIAR nu exista. Comunismul e modul de viata din care Romania nu a aflat cum se scapa. Daca se scapa. Ceausescu are controlul total asupra presei, asupra libertatii. Asupra Romaniei. Asupra milioanelor de oameni pentru care unul singur gandeste (sau nu).
Nicolae Ceausescu n-a trait cu emotiile democratiei. Curiozitatile care depaseau paginile de politica scrisa pentru el terminau ziua. Asta in cazul in care avea chef sa mai colectioneze o poza de profil mare cat o foaie de ziar.
"Cum isi permit astia sa umple stadioanele?"
Suntem la sfarsitul anilor '60. Dictatura fara stil numara multimile cu zecile de mii. Sunt toti pentru unul. Pe strada, pentru a aplauda trecerea dictatorului, in fabrici, pe stadioane, la parade. Orgoliul simplu al lui Ceausescu primeste insa o lovitura. Cineva, ceva, mai reuseste sa faca mii din nimic. Nu pe strada, ca el, insa tot ca pe o sfidare o primeste.
"Mi-a povestit cineva ca Ceausescu pur si simplu nu intelegea de ce vine lumea la fotbal. Tot intreba cum ne permitem noi sa umplem stadioanele. Era un fel de gluma la care cei din jurul lui radeau de fiecare data", isi aminteste Angelo Niculescu, fost antrenor al echipei nationale intre 1967 si 1972.
Ceausescu si-a dat seama ca n-are cum sa se lupte. N-au facut-o nici Mussolini, nici Hitler, nici Stalin, nici Franco inaintea lui. OK, daca avem zeci de mii de oameni adunati pentru fotbal, atunci sa-i facem fericiti. Eu, noi, adica Partidul.
Nationala desfiintata in 1960
Nu pentru ca pasiunea din fiinta a poporului sau ar fi contat, dar Ceausescu a devenit din ce in ce mai preocupat de rezultatele nationalei. In 1960, partidul luase hotararea de a suspenda orice activitate a selectionatei, dupa o serie de rezultate dezastruoase. Intre '58 si '60, Romania a castigat numai un amical cu Polonia (3-2, in 1959) si un joc in preliminariile Olimpice contra Bulgariei. Oamenii care pleaca tristi acasa, cu entuziasmul calcat in picioare, pot deveni periculosi. Iar Ceausescu stia asta.
Primul om pe care a cerut sa-l vada? Angelo Niculescu. N-a fost cea mai conventionala sedinta din cariera antrenorului, ajuns acum la 93 de ani.
"S-a intamplat chiar in timpul unui meci cu Bulgaria. Ceausescu nu ajunsese chiar de la inceput, cand a intrat la tribuna oficiala eram condusi cu 1-0. Dupa ce a aflat scorul, a trimis pe cineva dupa mine, mi s-a spus sa vin de urgenta. Eu eram pe banca, am trecut prin momente penibile. Norocul meu a fost ca Romania a reusit sa egaleze si astfel nu l-am mai prins chiar furios. Si drumul mi-a luat ceva, loja lui era pe partea opusa fata de banca noastra", isi incepe Niculescu povestea intalnirii cu dictatorul.
"Tovarase, ce inseamna mizeria asta? Sa nu mai vad asa ceva!"
Ce avea sa spuna Ceausescu? Ce avea in cap? De ce n-a asteptat macar finalul meciului? Ce urma sa se intample? Inmultiti numarul intrebarilor cu 100 si veti reusi sa ajungeti la cifrele exacte din mintea lui Niculescu. Toate scenariile posibile i-au asaltat imaginatia.
"Paseam din ce in ce mai greu. N-o faceam intentionat, pur si simplu nu-mi dadeam seama ce urma sa se intample. Era prima oara cand trebuia sa discut fata in fata cu Ceausescu! Am ajuns in fata oficialei, am urcat scarile, el statea in capat, pe un scaun. Cand am ajuns, l-am salutat, mi-a facut semn sa ma asez. Nu era nicio banca, nimic, in jurul lui, mi-a mai facut inca un semn cu mana, asa ca m-am pus pe scari. M-a intrebat de ce jucam mizerabil, a spus ca nu-i place deloc ce vede, in timp ce gesticula nervos. N-am putut decat sa dau din cap, apoi mi-a transmis ca va fi rau de noi daca nu facem echipa sa castige. I-am zis ca am inteles, am salutat si am plecat!", isi spune istoria zambind Angelo Niculescu.
Mai degraba NU datorita interventiei lui Ceausescu pentru nationala Romaniei au urmat rezultate istorice. 'Tricolorii' s-au calificat la Cupa Mondiala dintr-o grupa preliminara teribila, in care mai erau Portugalia, Elvetia si Grecia, toate considerate peste Romania ca valoare. Niculescu a intrat in 'Hall of Fame"-ul neoficial dedicat oamenilor care au influentat evolutioa fotbalului. Intre timp, dictatorul le mai facea romanilor o bucurie uriasa, dupa ce abia ii dusese la Mondialul din Mexic, 70: le permitea sa-l si vada la TV, pe televizoarele alb-negru obisnuite greu sa aiba eroi din afara familiei Ceausescu.
In '89 a vrut sa le desfiinteze pe Steaua si Dinamo
Sedinta Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR din octombrie 1989 a inceput cu analiza partidei Danemarca - Romania din preliminariile Mondialului din 1990. Suparat ca nationala pierduse cu 3-0, Ceausescu ameninta cu desfiintarea cluburilor Dinamo, Steaua si Universitatea Craiova, cele care au dat oameni in lotul condus de Emeric Ienei!
Sursa foto: Sport Magazin
Hitler, Mussolini si Franco, obsedati de fotbal
In afara preocuparilor bolnave din afara sportului, cei 3 lideri politici au impartit si pasiunea fortata pentru fotbal. Hitler, Mussolini si Franco si-au dat seama de importanta lui in viziunea milioanelor de victime ale regimurilor pe care le-au instaurat, asa ca au hotarat sa conduca si prin intermediul stadioanelor.
Nazistii au incercat sa creeze o echipa comuna Germania - Austria dupa anexarea celei din urma, sperand sa domine fotbalul mondial. N-au reusit nimic, iar magicianul Vienei, Matthias Sindelar, a platit cu o moarte in conditii suspecte refuzul de a trai pentru Reich. Franco a avut un rol important in transferul lui Di Stefano de la Millionarios la Real Madrid. Super starul argentinian se intelesese cu Barcelona si jucase chiar in partide de pregatire pentru catalani, al caror presedinte a fost retinut si santajat cu scopul de a renunta la afacere. Mussolini, implicat activ in organizarea Mondialului din 1934, a tinut locul Federatiei Internationale si a ales de unul singur arbitrii pentru semifinale si finala. Dupa mai multe decizii dubioase si ajutor sustinut, Italia a devenit Campioana Mondiala.
Etichete: comunism, fotbal, Nicolae Ceaușescu,
