Motivele pentru care a fost clasat Dosarul Revolutiei. Procurorii sustin ca eroii din Decembrie ‘89 s-au impuscat intre ei
''In Decembrie 1989. romanii care nu au fost impuscati de Armata, Militie ori Securitate s-au impuscat intre ei din greseala sau au pierit rapusi de gloante ratacite''. Sunt doar cateva, dintre concluziile procurorilor militari in ''Dosarul Revolutiei''.
Anchetatorii sustin ca faptele s-au prescris sau nu sunt prevazute de legea penala, asa ca au clasat dosarul. “Dosarul Revolutiei” este doar ultimul dintr-o serie de cateva sute deschise vreme de 25 de ani. Se refera la moartea a 709 oameni intre care 160 erau militari, dar si la ranirea altor peste 1850. Cu totii au avut de suferit dupa fuga lui Nicolae Ceausescu si preluarea puterii de catre noii lideri politici, in frunte cu Ion Iliescu.
“In unele situatii decesul s-a datorat manevrarii imprudente a armamentului victimele fiind in randul celor care s-au aflat in imediata apropiere a faptuitorilor” se arata in Ordonanta de clasare a Dosarului Revolutiei.
Procurorii, care adauga ca nu in toate cazurile decesul s-a produs prin impuscare. Potrivit anchetatorilor unii au murit incendiati, altii in accidente rutiere sau aviatice. Asa ca procurorii sunt convinsi ca nu in toate cazurile pot fi gasiti vinovati pentru ca intamplarile cercetate nu sunt prevazute de legea penala.
Ordonanta de clasare a Dosarului Revolutiei are peste 1000 de pagini si este o epopee a evenimentelor din decembrie 1989. Sunt tratate doua perioade: inainte si dupa plecarea sotilor Ceausescu. Perioada in care la televizor erau vehiculate informatii contradictorii iar militarii erau trimisi in misiuni sinucigase. Starea psihica generala, sustin procurorii militari, ar fi jucat un rol determinant in aparitia miilor de victime.
''Atitudinea psihica a personelor care au tras a fost marcata de o reprezentare gresita a realitatii inconjuratoare, aveau convingerea ca actioneaza impotriva unor elemente teroriste bine antrenate, capabile sa foloseasca orice mijloace pentru a-si atinge scopul, respectiv reinstaurarea regimului comunist”, scrie in Ordonanta de clasare a Dosarului Revolutiei.
Procurorii nu spun insa cine si de ce a avut interesul ca civilii sa fie inarmati, de ce au fost trimise subunitati inarmate in locuri in care erau deja forte militare, si nici de ce unii dintre protagonisti erau echipati in astfel incat sa fie confundati cu teroristii despre care se vorbea fara incetare.
“Fara a pune la indoiala buna lor credinta” - noteaza procurorii militari – “persoanele civile nu s-au supus unei rigori militare, ingreunand prin prezenta lor actiunile desfasurate, servind totodata drept tinte vii”.
Tot in Ordonanta de clasare se arata ca “Majoritatea persoanelor (militari, membrii garzilor patriotice, civilii inarmati si neinarmati) care au actionat in timpul acestor zile au avut convingerea in acele momente ca lupta cu adversari reali”.
Pentru fiecare mort sau ranit in parte, pentru toti deopotriva, procurorii militari au avut la un moment dat suspecti: lideri politici si militari pentru care in decembrie 2004 au inceput urmarirea penala. Acuzatiile - tentativa, complicitate, instigare la propaganda pentru razboi sau genocid. Rand pe rand, acestia au fost chemati sa dea socoteala. Intre ei Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan . Li se reprosa ca ar fi condus operatiunile militare din capitala si din tara, care au dus la moartea sau ranirea mai multor persoane.
Cinci ani mai tarziu, cu totii au fost disculpati din ratiuni de incalcare a normelor de procedura iar Romania a fost condamnata la CEDO pe tema Dosarului Revolutiei. Desi magistratii europeni au cerut ca intreaga cercetare sa fie refacuta procurorii militari au ajuns la concluzia ca faptele nu sunt prevazute de legea penala, unele s-au prescris, iar cele marunte erau deja amnistiate din 1990 de Ion Iliescu.
Etichete: 1989, ancheta, clasat, dosarul revolutiei, istorie, martiri, procurori, revoluționari, suspecti, victime,
