INFOGRAFIC: Casa Regală a României. Strămoşii şi urmaşii Regelui Mihai
Monarhia a legat practic, România, de marile case regale ale Europei. Instalarea unui principe străin la cârma țării, într-un moment istoric dificil, a fost una dintre deciziile cele mai inspirate în contextul acelor vremuri.
Practic familia regală a României avea legături de sînge cu suveranii britanici, spanioli, greci, danezi și norvegieni.
1866. Monstruoasa Coaliție, cum a fost supranumită alianța dintre partidele românești ale vremii îl obligă pe Alexandru Ioan Cuza să abdice și să plece în exil. Firava Românie își caută un domnitor, iar puterile Europei decid cine va fi acesta. Hazardul a ales să fie Carol I, un var al lui Napoleon al III-lea, propus de Doamna Cornu, personaj cu influență la Versailles, sora de lapte al împăratului francez. Tânărul de 27 de ani, serios și hotărât să răzbească într-o țară pe care o cunoștea prea puțin și a cărei limba îi era străină, a pășit pe pământ românesc pe furiș.
Motivul este unul politic: conflictul dintre Prusia și Austria. Întâi domnitor al Principatelor Române, apoi primul rege încoronat al României, Carol I, este fiul lui Karl Anton, descendent al stravechii case de conţi și principi Hohenzollern-Sigmaringen. Mama, Josephine, provine din familia de Baden, din marele ducat german desprins din Sfântul Imperiu Roman, dizolvat de împăratul Napoleon în 1806.
Căsnicia cu Regina Elisabeta, prințesă de pe Rin, mult-iubita de români și cunoscută peste timp drept Carmen Sylva, ocrotitoarea artelor și a sărmanilor, nu a adus urmași. Singură fiică a primului cuplu regal al României, prințesa Maria, se stinge de scarlatină la numai patru ani.
Forțat să numească un succesor, Carol I apelează la fratele sau, Prințul Leopold. Acesta îl numește pe unul dintre fiii sau, Ferdinand, care avea să fie al doilea mare rege al pământului romanesc.
Timid și retras, tânărul de 20 de ani moștenește un tărâm pentru care intră în război cu propria țară, Germania. Asta, în parte, și în urmă căsătoriei cu Maria de Edinburgh, o prințesă jumătate rusoaica, jumătate englezoiaca, fire hotărâtă, de partea alianței franco-engleze.
Mariajul va înrudi, însă, România cu cele mai prestigioase monarhii europene și lor le datorăm trei generații ale Casei noastre Regale. Tatăl Mariei, ducele Alfred de Saxa-Coburg și Gotha, este unul dintre fiii Reginei Victoria a Regatului Unit, iar mama este Marea ducesa Alexandrovna, fiica lui Alexandru al ÎI-lea, țarul Rusiei.
Este începutul unei perioade de glorie pentru Ferdinand și Maria, dar și pentru România. Într-o era în care dinastiile Habsburgilor, Hohenzollernilor și Romanovilor își pierdeau imperiile seculare unul după altul, Occidental urmărește încoronarea de la Alba Iulia...
Iar după nașterea lui Carol al II-lea, "legământul de sânge" regal este pecetluit. România se pregătește pentru al treilea rege al sau. Un personaj controversat, "răpit" de amoruri de la îndatoririle regale, Carol al II-lea, odată cumințit după căsătoria morganatică cu Zizi Lambrino, o ia de soție pe Elena, prințesă a Greciei și Danemarcei.
Fiica a regelui Constantin al Greciei, descendentă și ea a reginei Victoria, Elena nu a domnit niciodată. Ca un blestem de familie, tatăl, fratele, soțul și fiul ei au fost obligați, rând pe rând, să renunțe la coroana. Iar fiul din mariajul nefericit cu Regele Carol al II-lea este nimeni altul decât regele Mihai al României.
Târziu, acesta avea să povestească relația pe care a avut-o cu tatăl sau. L-a cunoscut abia după 1930, "când a venit că un străin" de pe alte meleaguri și, tot târziu, a înțeles de ce mama sa plângea mai tot timpul.
Poate de aceea avea să aleagă pentru el o principesa pe sufletul sau: frumoasă, caldă, iubitoare - Ana de Bourbon-Parma. Și, așa cum a recunoscut mai târziu, Ana îl știa pe Mihai din povestirile reginei Elena, pentru că mama sa, Prințesa Margaret a Danemarcei era verișoara viitoarei sale soacre.
Etichete: carol, Casa Regală, Ferdinand, maria, regele Mihai,
