"Am fost ostatic al Statului Islamic 5 luni". Povestea incredibila a unui sirian de religie crestina, rapit de teroristi

Inca de la inceput, jurnalista a tinut sa sublinieze faptul ca nu a putut verifica majoritatea informatiilor furnizate de barbatul care a fost prizonier al Statului Islamic si care a cerut sa ramana anonim, din motive de securitate. Insa, datorita experientei pe care o are in actiunile legate de luare de ostatici in acea regiune, precum si ca urmare a unor detalii specifice povestite de victima, ea se arata convinsa ca evenimentele descrise sunt adevarate.

Iata, in continuare, experienta traita de acest sirian, asa cum a fost povestita pentru New York Magazine:

"Pe 28 februarie 2013 am plecat din Liban ca sa imi vizitez familia din Siria. Trecusem de 15 puncte de acces siriene militare si nimeni nu ma deranjase cu nimic. insa apoi am ajuns la un alt punct de acces, unde cativa barbati imbracati in haine negre m-au oprit si m-au tras deoparte, pe mine si un alt barbat. Nu-l cunosteam pe acel barbat, insa el era din regiunea mea si, ca si mine, era crestin. S-au uitat la actele mele de identitate si au spus: "Numele voastre sunt foarte ciudate". Atunci mi-am dat seama ca au inteles ca sunt crestin. ne-au dus intr-o cladire, unde am stat de vorba cu un barbat cu o barba mare, un Salafi. Dupa vreo 10 minute, ne-au scos afara incatusati si ne-au aruncat intr-un camion, de unde nu puteam vedea nimic afara.

Am mers asa vreo 8 ore, iar dupa ce ne-am oprit, ne-au legat la ochi si ne-au legat de un zid. Toata lumea stie despre ostatici, insa nimeni nu isi inchipuie cum este. In acea noapte, ei au vorbit cu barbatul care era cu mine si au spus ca il vor ucide. Asta era. urma sa moara. Si l-au torturat. L-au electrocutat si l-au batut foarte rau. Au vazut ceva in telefonul sau mobil. Nu stiu ce era, insa erau foarte furiosi.

Citește și

Soldatul irakian, supranumit Ingerul Mortii. De ce e considerat un erou de militiile siite care lupta contra Statului Islamic

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Grupul, am aflat apoi, era format din cei care isi spuneau Consiliul Mujahedinilor Shura. Nu vreau sa spun de unde sunt eu exact din Siria, pentru ca oamenii astia au spioni peste tot, in toata tara. Mi-au spus: "Stim totul despre tine. Stim unde traieste familia ta si cum se numesc."

Oricum, eram legati la ochi si incatusati, iar in fiecare zi ne torturau. Intrau, o data pe zi, ne electrocutau sau ne bateau cu orice gaseau la indemana. Insa nu m-au ucis, pentru ca voiau sa obtina recompensa in schimbul meu. O data, m-au facut sa vorbesc cu familia mea la telefon in timp ce ma electrocutau. Apoi m-au obligat sa sun un prieten, care le-a spus ca va plati pentru mine. Pe 8 aprilie, cred, au venit si mi-au spus: "Familia ta tot nu a platit. In 2 zile, daca nu primim banii, te omoram. Insa inainte de asta, te vom face sa-ti suni familia si sa le spui ca este vina lor, ca tu o sa mori."

In aceeasi zi, l-au luat pe barbatul care fusese rapit odata cu mine - si care imi devenise un prieten apropiat - l-au dus intr-o camera alaturata impreuna cu alti 2 barbati si i-au impuscat pe toti. Am auzit totul. Apoi au adus alt prizonier in camera mea si l-au legat langa mine. Si el era crestin, din Aleppo. A mai trecut aproximativ o luna, nu stiu exact cat. Zi, seara, noapte, dimineata - habar n-aveam. Timpul nu mai insemna nimic pentru noi. O data pe saptamana ii auzeam cum se roaga mai mult. Asa stiam ca este vineri.

O data nu ne-au adus nimic sa mancam timp de 3 zile. Iar cand ne-au adus mancare ... era dezgustatoare. Altadata au adus un militar din armata siriana in camera de langa noi. I-au rupt o mana si l-au lovit in cap. Apoi au spus: "Haram, bietul om sufera." Si l-au impuscat. In alta zi, au adus niste chei si i-au spus colegului meu de celula ca ii vor desface lanturile ca sa-l ucida. Insa nu au facut-o.

La un moment dat, undeva la mijlocul lunii urmatoare, Consiliul Mujahedinilor Shura a intrat in randurile gruparii Statul Islamic, iar noi am devenit ostaticii lor. Nu auzisem de Statul Islamic la acea vreme. Noi nostri rapitori au venit si ne-au spus: "Va vom scoate legaturile de la ochi acum". Si asa au facut.

Am stat de vorba cu militantii SI. Stiti ce inseamna spalare de creier, nu? Ei erau spalati pe creier. Ei nu stiu nimic altceva decat ca exista un om care se numeste emir, un om care este deasupra lor. Si nu e vorba de Baghdadi (liderul Statului Islamic). Sunt mai multe categorii de emir. Orice spun acesti oameni, ei cred ca este adevarat. Iar luptatorii erau de peste tot. Erau din Franta, Belgia, Germania, Rusia, Marea Britanie, Arabia Saudita, Maroc, Tunisia - erau foarte multi straini. Iar emirii le spuneau "Dumnezeu spune ca trebuie sa va duceti sa ii ucideti". Si pentru ca noi eram crestini, ei imi spuneau "Tu ai omorat musulmani in cruciade". Altul mi-a zis ca eu eram din armata Papei si ca am ucis musulmani in Spania. incercam sa le spunem ca nu este adevarat, ca noi nu eram asa., ca intotdeauna am trait in pace langa musulmani. Muncim impreuna, ne simpatizam unii pe altii. Insa acesti oameni voiau ca lumea sa fie ca ei, asa ca ucideau pe oricine nu era asa.

Tatal meu, care are 65 de ani si este bolnav, s-a dus la baza Statului Islamic de mai mult de 20 de ori, incercand sa afle unde eram. Stia ca probabil sunt torturat. Si asa si era. Intrau in celulele noastre si faceau lucruri pe care cu greu vi le imaginati. ne puneau teava pistolului in gura si ne spuneau ca ne vor ucide. Apasau pe tragci, insa nu aveau gloante. La un moment dat, o bomba a explodat la 100 de metri de noi, insa jihadistii au reusit sa ne scoata din cladire."

Cititi restul interviului in New York Magazine.

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5