Înțelegerea mecanismelor genetice care controlează aceste procese poate ajuta la identificarea unor noi ținte pentru prevenirea și tratarea bolilor metabolice, potrivit News.ro.
Tulburările metabolismului energetic favorizează acumularea excesivă de grăsime, rezistența la insulină și creșterea glicemiei. Grăsimea depusă în jurul organelor și în ficat este asociată cu un risc cardiometabolic mai mare. Unele persoane par însă protejate în mod natural de aceste modificări, inclusiv atunci când au factori de risc legați de alimentație.
O analiză genetică realizată pe mai mult de un milion de persoane a identificat o variantă rară a genei FNIP1 asociată cu mai puțină grăsime corporală, niveluri mai mici ale glicemiei și o acumulare redusă de grăsime în ficat. Persoanele care prezentau această variantă aveau, de asemenea, o probabilitate cu aproximativ 60% mai mică de a suferi de boli cardiometabolice.
Gena FNIP1 conține instrucțiunile necesare producerii unei proteine implicate în controlul consumului de energie la nivel celular. În condiții obișnuite, această proteină limitează cantitatea de energie consumată de celule. Varianta identificată inactivează una dintre cele două copii ale genei și reduce acest efect de „frână” metabolică.
Aproximativ o persoană din 7.000 este purtătoare a variantei genetice.
Cercetătorii au constatat că purtătorii aveau valori mai mici ale trigliceridelor și colesterolului LDL, cunoscut drept colesterolul „rău”. Aceștia prezentau o greutate corporală mai mică și un procent redus de grăsime corporală.
Distribuția grăsimii era, de asemenea, mai favorabilă în cazul purtătorilor variantei. Analizele au arătat niveluri mai mici ale glicemiei și o cantitate considerabil mai redusă de grăsime acumulată în ficat.
Studiul a analizat date de la peste un milion de persoane
Studiul a inclus date genetice și medicale de la 1.032.116 persoane din 11 grupuri de cercetare din America de Nord, Europa și Asia. Oamenii de știință au analizat exomul, regiunea care reprezintă aproximativ 1% din ADN și conține majoritatea instrucțiunilor pentru producerea proteinelor.
Cercetătorii au căutat variante genetice asociate cu raportul dintre trigliceride și colesterolul HDL. Colesterolul HDL este numit frecvent colesterol „bun”, deoarece contribuie la transportarea colesterolului din sânge către ficat, unde poate fi eliminat.
Un raport crescut între trigliceride și HDL a fost asociat cu excesul de grăsime corporală, depunerile adipoase din jurul organelor, rezistența la insulină și hipertensiunea arterială. Rezistența la insulină apare atunci când celulele răspund insuficient la hormonul care ajută glucoza să pătrundă din sânge în țesuturi.
Analiza a identificat 59 de gene asociate cu reglarea consumului de energie, depozitarea grăsimii și alte procese metabolice. Aproape toate aceste gene sunt active în ficat și în țesutul adipos. Dintre ele, 23 sunt deja vizate de medicamente aprobate sau de tratamente evaluate în studii clinice.
Pentru a verifica mecanismul biologic asociat genei FNIP1, cercetătorii au redus activitatea acesteia în celule hepatice umane cultivate în laborator. Celulele au activat gene implicate în descompunerea grăsimilor și în eliminarea componentelor celulare deteriorate sau inutile.
Echipa a testat ulterior mecanismul la șoareci prin inactivarea aceleiași căi biologice în ficat. Animalele au primit timp de până la 30 de săptămâni o dietă bogată în grăsimi și zahăr. Șoarecii au acumulat mai puțină greutate și mai puțină grăsime în ficat decât animalele la care mecanismul genetic a rămas activ.
Gena FNIP1 ar putea deveni o țintă pentru dezvoltarea unor tratamente
Rezultatele indică faptul că reducerea activității FNIP1 ar putea reproduce parțial protecția metabolică observată la purtătorii variantei genetice. Gena ar putea deveni astfel o țintă pentru dezvoltarea unor tratamente destinate obezității, diabetului și bolilor cardiovasculare.
Cercetarea nu a evaluat însă un tratament la oameni, iar datele obținute în celule și la animale nu demonstrează că blocarea genei ar avea aceleași efecte sau că ar fi sigură pentru pacienți. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili consecințele intervenției asupra acestei căi biologice în întregul organism.
Studiul arată că variantele genetice rare pot evidenția mecanisme naturale de protecție împotriva tulburărilor metabolice. Identificarea acestor mecanisme poate contribui la dezvoltarea unor terapii, dar aplicarea clinică a rezultatelor rămâne într-un stadiu incipient.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature.
