Ce rol are proteina C-reactivă în evaluarea bolilor de inimă. Explicațiile specialiștilor
De ce inflamaţia măsurată prin proteina C-reactivă prezice mai bine bolile de inimă decât colesterolul „rău”?
Evaluarea riscului de boală cardiovasculară se bazează de decenii pe măsurarea colesterolului, însă cercetări recente arată că inflamaţia cronică de intensitate scăzută are un rol central în apariţia infarctului şi a accidentului vascular cerebral, iar un marker al acesteia oferă informaţii mai relevante despre risc.
Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces în Statele Unite. După ce, în anii 1950, a fost stabilită o legătură între dietă, colesterol şi boala cardiacă, riscul a fost evaluat în mare parte pe baza nivelurilor de colesterol din sânge, uşor de măsurat prin analize de rutină.
În ultimele două decenii, însă, dovezile acumulate indică faptul că proteina C-reactivă (CRP), un biomarker care semnalează inflamaţia de grad redus, este un predictor mai bun al riscului cardiovascular decât colesterolul.
Pe fondul acestor date, Colegiul American de Cardiologie (American College of Cardiology – ACC) a publicat, în septembrie, noi recomandări pentru screeningul universal al proteinei C-reactive la toţi pacienţii, alături de evaluarea colesterolului.
Proteina C-reactivă, marker-cheie al inflamaţiei
Proteina C-reactivă este produsă de ficat ca răspuns la infecţii, leziuni tisulare, stări inflamatorii cronice asociate unor boli autoimune şi tulburări metabolice precum obezitatea şi diabetul. În esenţă, este un marker al inflamaţiei – al activării sistemului imunitar – în organism. Substanţa reflectă activarea sistemului imunitar şi poate fi măsurată uşor prin analize de sânge.
Un nivel sub 1 miligram pe decilitru indică inflamaţie minimă şi este asociat cu protecţie cardiovasculară, în timp ce valori peste 3 miligrame pe decilitru semnalează inflamaţie crescută şi un risc mai mare de boală cardiacă. Aproximativ 52% dintre americani prezintă niveluri crescute ale acestui marker.
Studiile arată că proteina C-reactivă prezice mai bine infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral (AVC) decât colesterolul „rău” sau LDL (lipoproteină cu densitate joasă), sau un alt marker frecvent determinat, moştenit genetic, lipoproteina(a).
Un studiu a arătat că valoarea predictivă a proteinei C-reactive pentru boala cardiacă este comparabilă cu cea a tensiunii arteriale.
Inflamaţia este implicată în toate etapele formării plăcii de aterom în artere, proces numit ateroscleroză, care poate duce la infarct miocardic şi AVC.
Din momentul în care un vas de sânge este afectat, de exemplu de hiperglicemie sau de fumul de ţigară, celulele imunitare pătrund în zonă şi înglobează particule de colesterol din sânge, formând placa de grăsime din peretele vascular.
Acest proces se desfăşoară lent, de-a lungul mai multor decenii, până când substanţe eliberate de sistemul imunitar pot fisura sau rupe învelişul care acoperă placa. În acel moment se formează un cheag de sânge care poate obtura vasul, întrerupând circulaţia şi ducând la infarct miocardic sau AVC. Astfel, colesterolul este doar o parte a mecanismului, sistemul imunitar fiind implicat în fiecare etapă a bolii.
Stilul de viaţă şi alţi markeri importanţi ai riscului cardiovascular
Stilul de viaţă influenţează semnificativ nivelul proteinei C-reactive. Fibrele alimentare din leguminoase, legume, nuci şi seminţe şi alimente precum fructele de pădure, uleiul de măsline, ceaiul verde, seminţele de chia şi de in au fost asociate cu scăderea acestui marker. De asemenea, scăderea în greutate şi activitatea fizică regulată reduc nivelurile de proteina C-reactivă.
Deşi colesterolul nu mai este considerat cel mai important predictor al riscului cardiovascular, el rămâne relevant. Nu doar cantitatea de colesterol LDL contează, ci şi numărul de particule în care acesta este transportat. Un număr mai mare de particule înseamnă un risc mai ridicat.
Testul de apolipoproteină B, care măsoară numărul acestor particule, oferă o estimare mai bună a riscului decât colesterolul LDL total.
Nivelurile de apolipoproteină B sunt influenţate de dietă, exerciţiu fizic şi greutate, în timp ce fibrele, nucile şi acizii graşi omega-3 sunt asociate cu un nivel mai scăzut de particule, iar consumul crescut de zahăr cu un număr crescut.
Lipoproteina(a), o proteină asociată particulelor de colesterol, este un alt marker care estimează riscul cardiovascular mai precis decât colesterolul, deoarece favorizează retenţia acestora în placa aterosclerotică. Spre deosebire de alţi factori, nivelul lipoproteinei(a) este determinat genetic, nu este influenţat de stilul de viaţă şi necesită măsurare o singură dată în viaţă.
În ansamblu, boala cardiacă rezultă din interacţiunea mai multor factori de risc de-a lungul vieţii, iar prevenţia depăşeşte ideea simplă a unei diete fără colesterol. Cunoaşterea nivelurilor de colesterol LDL, proteina C-reactivă, apolipoproteina B şi lipoproteina(a) oferă o imagine mai completă a riscului şi poate susţine adoptarea pe termen lung a măsurilor fundamentale de prevenţie cardiovasculară.
