Anuntul facut de NASA despre colonizarea planetei Marte. Ce le lipseste sa reuseasca asta
Intrarea in atmosfera martiana si plasarea astronautilor in conditii de siguranta pe suprafata acestei planete reprezinta o veritabila provocare tehnologica, potrivit expertilor de la NASA, informeaza AFP.
Specialistii de la NASA considera ca aceasta faza a zborului spre Marte va fi cea mai dificila etapa a viitoarelor misiuni spatiale catre planeta rosie, care vor avea la bord echipaje umane.
Luni, directorul NASA, Charles Bolden, a spus ca Statele Unite isi pastreaza hotararea, in ciuda dificultatilor bugetare, de a trimite astronauti pe Marte in viitorii 20 de ani, mobilizandu-si toate resursele din domeniul explorarii spatiale pentru atingerea acestui scop.
"Coborarea reusita, in august 2012, de Curiosity - roverul de o tona, cel mai greu robot trimis pe Marte - a fost o reusita uimitoare", a declarat, marti, Robert Braun, profesor de tehnologii spatiale la Institutul de Tehnologie din statul american Georgia, intr-o conferinta la Washington consacrata cuceririi planetei rosii.
"Insa acela a fost doar un pas foarte mic in comparatie cu ceea ce trebuie sa facem pentru a putea intr-o buna zi sa pasim pe Marte", a adaugat el.
"Curiosity este un vehicul de marimea unui mic automobil 4x4, dar pentru o misiune cu echipaj uman la bord va fi nevoie de o capsula care sa coboare pe Marte, echivalenta cu o cladire de doua etaje si cu o greutate de 40 de tone", a precizat Braun, un fost inginer la NASA.
Pentru o astfel de misiune, trebuie transportat pe Marte, printre altele, un sistem de asigurare a vietii, un modul de locuit si un motor care va permite echipajului sa plece de pe aceasta planeta pentru a ajunge la bordul vehiculului spatial ramas pe orbita.
"Tehnologiile la care vom recurge pentru a plasa o astfel de incarcatura pe Marte vor fi fara indoiala foarte diferite de sistemele utilizate pentru robotii trimisi deja acolo si care sunt considerabil mai mici", a afirmat acelasi cercetator.
Cu exceptia roverului Curiosity, cele sase dispozitive americane plasate cu succes pe suprafata martiana incepand din anul 1974 sunt suficient de usoare pentru a frana coborarea lor cu o parasuta si pentru a amortiza contactul cu solul cu ajutorul unor baloane.
Curiosity, mult prea greu pentru acest tip de coborare, a necesitat un sistem complex, un fel de macara cu motoare cu propulsie inversata, a caror functionare este precedata de deschiderea unei parasute supersonice.
Nimic din toate acestea nu se poate aplica in cazul modulelor spatiale foarte grele avute in vedere pentru o misiune cu echipaj uman la bord, afirma Braun.
Atmosfera martiana este considerabil mai putin densa decat cea a Terrei, a carei presiune atmosferica la altitudinea de 40 de kilometri este echivalenta cu cea de pe Marte la altitudinea de 10.000 de metri, fapt care lasa prea putin timp pentru a frana viteza supersonica a unui vehicul spatial.
"Nu vom putea folosi o parasuta, care ar trebui sa fie enorma si deloc eficienta la acea altitudine si acea viteza. Trebuie sa dezvoltam tehnologii noi pentru motoare cu propulsie inversata pentru a trece de la o viteza de cinci ori mai mare decat cea a sunetului la o viteza subsonica, pregatind coborarea pe Marte, intr-un interval de timp foarte scurt. Aceasta este o provocare cu care nu ne-am confruntat niciodata si pentru care nu avem deocamdata o solutie specifica", a explicat Robert Braun.
Adam Steltzner, unul dintre inventatorii sistemului de macara spatiala care a permis coborarea pe Marte a roverului Curiosity, a spus ca "nu este vorba de a inventa noi tehnologii, ci de a deveni ceva mai creativi, utilizand ceva ce exista deja, asa cum am facut in cazul misiunii Curiosity".
"In 2003, cu opt ani inainte de lansarea roverului, inca nu stiam cum sa procedam pentru a-l face sa coboare in conditii de siguranta pe Marte", isi aminteste Adam Steltzner, care considera ca un tip de "macara spatiala" ar putea "eventual sa functioneze si in cazul unei misiuni cu echipaj uman la bord".
"Avem nevoie de un sistem cu propulsie inversata care sa functioneze cu o viteza de doua-trei ori mai mare decat cea a sunetului", a estimat Charles Campbell, un expert in aerodinamica de la NASA.
"Stim sa construim un motor supersonic, dar nu si unul care sa functioneze in sistem de propulsie inversata", a adaugat el, considerand ca "motorul rachetei si controlul etapei de coborare pe Marte sunt etapele din acest proiect care prezinta cele mai mari dificultati".
"Va trebui sa demonstram in prealabil functionarea acestui sistem cu ajutorul unei misiuni robotizate", a mai spus acesta.
El spune ca exista si alte scenarii posibile pentru aceasta misiune, potrivit carora NASA ar putea trimite pe Marte echipajul si proviziile prin doua misiuni separate.
NASA va avea nevoie de un sistem de lansare de pe Terra capabil sa transporte o greutate de 130 de tone pentru o misiune martiana cu echipaj la bord.
