Povestea romanului care a ratat pariul vietii. Trebuia sa fie milionar si sa aiba lumea la picioare, azi spune ca e un RATAT

"Nu am scris niciodata scrisori. Nu mi-a placut sa scriu. Nu mi-a placut sa invat, sa citesc, sa inteleg de ce sunt unde sunt, cine sunt, cum sunt", isi incepe fotbalistul povestea.

"Intelegeti voi. Nu le-am scris nici macar fetelor care mi-au placut. SMS-urile cu prescurtari prin ele au fost cele mai lungi texte pe care le-am compus de unul singur. Bine, si autografele. :) Am invatat doar dupa 25 de ani lucrurile pe care altii le stiu inca din liceu. Atunci am inteles ca ziarele nu-mi cad degeaba in mana. Ca e OK sa stai cu radio-ul deschis cand mananci. Ca CD-urile cu muzica furata de pe net nu trebuie sa-ti limiteze optiunile in masina. Da, ascult manele. Dar o fac din ce in ce mai rar. Nu pentru ca m-am dat cu Inna, ci pentru ca am imbatranit. Si pentru ca am avut o prietena care asculta muzica buna si mi-a dat si mie niste pase. Le spun pase pentru ca asta sunt obisnuit sa primesc. Daca nu v-ati prins, sunt fotbalist. Joc in Romania, in prima liga, si pot sa va spun ca ma simt un ratat. Acum sa va spun si de ce", continua el.

"Faptul ca vorbesc despre lucrurile astea ma ajuta sa fiu din nou eu. Sa accept ca sunt prost doar pentru alegerile pe care le-am facut. Intelectual, stau bine. Cam tot datorita ei, fetei brunete, cu breton, de care v-am spus mai devreme. Atunci nu stiati ca e bruneta si cu breton, acum stiti. Asa imi plac mie femeile. :) Am fost obisnuit sa nu ma uit la culori de par, sa n-am gusturi, sa agat tot, sa consum si sa abandonez. Pentru ca nu aveam principii, nu ma uitam la cer decat dupa goluri, pentru ca vedeam ca asa fac si altii, prin strainatate. Imi placea sa ma vad pe la televizor si sa-i sun pe oamenii TV, sa-i iau cu 'frate', sa le dau impresia ca suntem prieteni ca sa-mi faca DVD-uri cu stirile despre mine. Serile de dupa meciuri erau pierdute una dupa alta. Prima pentru ca era liber si aveai voie sa te comporti ca la all inclusive. A doua pentru ca 'mergea', a treia o puteai fenta daca erai istet. Si, mai ales, daca erai ala care dadea goluri", marturiseste fotbalistul.

Citește și

Campionatul Mondial de Fotbal trece, coafura rezista. Cele mai trasnite frizuri din istorie, de la Cupa Mondiala

Trucul prin care s-a câștigat marele premiu de peste 9 milioane de euro la 6 din 49. Biletul a costat 4.413 lei

"La 17 ani, am avut o sansa mare de tot. Incercam sa ma conectez pe net, aveam modem si dura o ora numai sa intru pe mIRC. E un program pe care e posibil sa nu-l stiti, un Facebook unde te chinuiai sa iei poze si numere de telefon de la femei. Unde minteai ca ai mai multi ani si iti dadeai intalniri false in diverse locuri, chiar daca nu erai de acolo. Asa se facea, trebuia sa faci si tu, pe urma sa povestesti cu baietii a doua zi. Abia asteptam sa ajung acasa, dupa antrenament, sa stau cu degetul pe 'connect', sa injur monitorul (credeam ca el e de vina...), sa dau muzica tare si sa ma cert cu mama. Aveam impresia ca nu ma intelege, ca nu stie ca eu sunt fotbalist si ca nu pot sa fac si fotbal, si scoala. Ca prietenii, fratii, sunt totul in viata. Ca vocile altora nu te ating. Si mai aveam impresia ca am dusmani. Poate din cauza muzicii pe care o ascultam", continua el.

"Intr-una din multele seri de genul asta, ma suna un tip. Era 8 si 15. Ma intreaba daca eu sunt eu, ii spun ca da. :) Lucra cu niste francezi, el era un fel de impresar. N-avea licenta, dar spunea ca ma poate duce in Franta. Si ca o sa ma duca, si ca o sa fiu mare, ca m-a vazut el la nu stiu ce turneu, ca o sa-i aduca pe francezi sa ma vada si ei, apoi o sa faca o oferta. Am spus de vreo doua ori si eu 'da', atat puteam intr-un dialog in perioada aia. O saptamana, am tinut-o tare cu antrenamentele. Nu lipseam la nimic, am dat 3 goluri in meciul de sambata urmatoare, echipa mea a batut cu 6-1. Dupa fiecare gol ma invarteam incet, spre tribuna oficiala, sa ma uit dupa omul necunoscut care ar fi trebuit sa fie acolo. Imi tot spuneam: "Oare a vazut-o p-asta?" Aveam frizura lui Ronaldo de la Mondialul din 2002, cu un smoc de par in loc de breton si tuns scurt, scurt in rest. Aratam a fotbalist, ce sa mai... Si eram si bun, nu ma ascund. :) Numai ca impresarul n-a venit saptamana aia. N-a venit nici urmatoarea, la meciul din deplasare, nici urmatoarea, cand am jucat iar acasa. Deja imi imaginam ca e teapa si incepusem iar cu iesirile pana tarziu. Cu SMS-urile, cu mIRC-ul, cu certurile de acasa. Asta pana in ziua in care omul chiar s-a tinut de cuvant si a venit. Neanuntat, alaturi de un domn cu palarie. L-am luat la ochi inca de la prezentarea echipelor la centrul terenului. Stiam ca e el, stiam ca venise pentru mine. Numai ca a venit degeaba. Am fost praf tot meciul, nu mi-a iesit nimic, am dat si de vreo doua ori pe langa ea. Varza, varza, varza. Ma gandeam ca o sa mai vina, ca o sa mai vrea sa stie de mine. La final, m-a asteptat la iesire, mi-a multumit, domnul cu palarie a dat mana cu mine. Nu stia sa vorbeasca romaneste, nici eu nu prea stiam in perioada aia. :) N-a mai sunat niciodata, n-am mai auzit nimic despre vreo echipa din Franta care sa ma vrea", spune acesta.

"Mi-am vazut de treaba. Adica de figurile mele, de fetele din lista de mess, de mIRC, de telefonul cu minute putine pe care il aveam si de parul care crescuse in creasta. Dadeam beep-uri, primeam, ma simteam bagat in seama. La scoala treceam pe ce invata ala din fata mea. Baiat bun, i-am promis ca o sa-i dau niste beri cand o sa fiu bogat. Am fost bogat la un moment dat, insa am uitat de unde am plecat. Asta mai ales pentru ca habar n-aveam pe ce lume ma aflu. Acum nici n-as sti cum sa mai dau de el, sunt pierdut fara Facebook, WhatsApp, d'astea. Iar pe mIRC si Mess cine mai sta?", spune fotbalistul in timpul interviului.

"Am mai avut o data noroc. La 22 de ani, dupa 4 ani si jumatate in B, am ajuns in Liga I. Numai tatuaj n-aveam, in rest cred ca ma bagasem in toate. Bautura multa, nopti care tineau 36 de ore, fete care n-au altceva mai bun de facut decat sa fie disponibile oricand. Imi placea viata asta. Credeam ca de aia m-am facut fotbalist. Ca aia e viata. Ca aia am visat de mic. Adica, aveam impresia ca eu chiar visasem la un moment dat. Ca banii o sa vina si mai multi, ca o sa pot sa ma relaxez un an, doi. Si ca n-o sa mai ajung niciodata in strainatate. Si, bineinteles, ca o sa-mi aleg eu momentul cand o sa ma insor, ca o sa am copii si ca o sa ma nasesc in echipa, acolo, cum facem toti. Sau ca o sa-l rog pe mister sa-mi fie nas. Ah, am uitat. Am avut mereu antrenori care erau terminati sa li se spuna 'Mister'. Daca-l luai pe vreunul cu 'nea', nici nu-ti raspundea. :) Planul meu de cariera era ce vazusem pe la altii. Nu-mi doream mai mult. Nu stiam cum e sa-ti doresti mai mult. Nici de ce mi-as dori mai mult. Eram bun, dadeam goluri destule, radeam cand ii vedeam pe unii de la mine din oras ca ma intreaba de nationala. Dar ma simteam si persecutat, pentru ca asa e normal cand dai 12 goluri intr-un an si n-ai nicio sansa sa auzi imnul decat din tribuna. Persecutat, chiar daca nu ma intorsesem decat de vreo 3 ori in aparare intr-un meci pe care selectionerul l-a vazut din tribuna. Poate il vazuse din tribuna special pentru mine. Nu stiu. Eu am dat gol, pe urma am inceput sa comentez prin vestiar cand s-au anuntat convocarile. Credeam ca asta inseamna sa fii fotbalist. Nu stiam cum e sa traiesti fara fite, fara cafenele si masini parcate stramb, eventual pe trotuar. Nici nu ma interesa sa aflu, bineinteles", continua el.

"Toate astea, pana a aparut bruneta. Si, la un an dupa, oferta. Oferta n-ar fi venit fara bruneta. De la ambele am invatat mult. Aproape totul. Cel mai important, am invatat sa-i aud pe oamenii care ma iubesc. Am invatat sa nu ma cert cu mama doar pentru ca vorbeste cu mine. Sa fac altceva decat sa-mi numar dusmanii cand ascult muzica. Sa nu mai fiu victima, sa vreau sa fiu erou. Asta s-a intamplat la aproape 25 de ani. Cam tarziu, stiu. Pe ea am cunoscut-o la farmacie, mi-a luat mult s-o scot in oras. Imi daduse numarul s-o sun doar pentru ca era cu o vecina care nu putea sa mearga decat sprijinindu-se cu un cadru metalic, iar eu am facut-o pe nobilul si m-am oferit sa le duc pe amandoua acasa cu masina. Nu stia cine sunt, nu o interesa cu ce ma ocup. Mi-a explicat doar ca nu-i place ca incerc sa o agat in cel mai penibil mod cu putinta. Asta m-a motivat sa caut si altceva la mine. Si am gasit. Am facut schimbari pentru ca am vrut sa le fac. Am trait altfel, am incercat sa fiu acceptat in lumea ei. Si a acceptat sa ma sarute doar dupa ce am surprins-o cu un citat dintr-o carte despre care imi vorbise. Romantic, nu? :)

Cateva luni am zburat, si ea a zburat langa mine. Era perfect. Antrenorul avea impresia ca mi-a gasit un nou rol, ca trebuie sa ma joace in spatele atacantului impins, ca cica as avea executii ca la jocurile pe calculator. Am acceptat, stiam cu mingea, n-am avut probleme. Am primit mereu telefoane de la agenti. N-am semnat cu nimeni. Mi se parea doar ca le-as fi dat bani aiurea, ca la imobiliare, pe promisiuni care n-aveau sa se concretizeze niciodata. Cred ca e singurul lucru cu adevarat inteligent pe care l-am facut inainte sa devin inteligent. :) Daca ma voia cineva, suna la club. Am fost ferm cu ideea asta pana in ziua cand m-a cautat din nou omul de la 17 ani. Avea o voce mai stricata. Entuziasmul era acelasi. De data asta, nu mai cerea sa ma vada. Venea la sigur. I-am zis ca sunt gata, sa vorbeasca de bani cu clubul si eu semnez. Nu putea sa fie mai bine de atat. Nici romanii nu cereau mult pe mine, cu cateva sute de mii plecam lejer. Era vorba tot ceva din Franta, de la o echipa care tocmai incheiase campionatul pe locul 11. Anul urmator trebuia sa fie ala de Europa, teoretic. N-aveam de gand sa negociez, sa nimic. Voiam sa-mi iau viitoarea sotie de mana si sa mergem. Sa ne facem viata buna, sa joc fotbal, sa raman acolo, cine stie?", isi aminteste acesta.

"Numai ca in penultima etapa a sezonului mi s-a intamplat cel mai rau lucru posibil pentru un baiat de varsta mea: ligamentele. Eram prea relaxat, m-am dus intr-o minge pe care n-avea niciun rost s-o joc, in margine. Am pus piciorul in pamant si am simtit ca genunchiul pluteste. A durut ascutit cateva zeci de secunde, apoi nu mai stiam ce simt. Doar ca vreau sa lesin, imi doream asta din tot sufletul. Si cred ca am si lesinat in ambulanta, in timp ce mergeam spre spital. Nu mai retin prea multe. Am urlat, m-am chinuit sa tip, la sfarsitul zilei eram ragusit. Nu mai tin minte ce s-a intamplat timp de doua ore. S-a sters tot.

Mi-am revenit complet dupa un an si trei luni. Nu mai aveam echipa in Franta. Problema era ca nu mai aveam echipa nici in Romania. Contractul mi se incheiase de 3 luni si au zis ca nu are rost sa mi-l mai prelungeasca pana nu stiu daca mai pot sau nu sa continui. Nu am fortat revenirea. Ma simteam prea lovit. De toate. Credeam ca e ceva ce mi s-a luat si nu intelegeam de ce. Puneam presiune si pe relatia mea, stricam tot incetul cu incetul. Simteam asta. Nu puteam sa impiedic asta. Cadeam si ii trageam si pe cei din jurul meu alaturi de mine. Intr-o zi, bruneta cu breton n-a mai suportat. M-a anuntat ca pleaca. In ziua aia nu m-a afectat prea rau. Ma chinuiam sa ma trezesc dupa o betie crunta. Cand m-am trezit insa din ea, a fost rau. Cel mai rau. Si a trebuit sa urmeze alta betie. Si alta, si tot asa, timp de aproape jumatate de an", continua el.

"Am jucat in Liga a 2-a, n-am mai putut sa fac nimic, sa conving pe nimeni. Am dat doua goluri in 6 luni, fugeam cat portarul si gafaiam si dupa incalzire. Antrenorii nu aveau ce sa-mi faca. Am cazut si am facut-o complet. Am reluat SMS-urile. Fetele. Berile si vinul. Postarile pe Hi5. Beep-urile nu, pentru ca aveam minute nelimitat in retea si, bingo, parca toate fetele erau in retea cu mine. :) Apoi, a aparut Facebook-ul. Am mai nimerit un contract bun, cineva a avut incredere in mine si diavolul mi s-a intors pe umar. In sensul ca m-am bucurat ca-mi da banii, fara sa ma gandesc la ce as putea eu sa-i ofer pentru incredere. N-am facut nimic in fotbal. Am schimbat echipa dupa echipa, la jumatate de an, timp de doua sezoane. 4 incarcari si descarcari de haine in 24 de luni. Greu. Daca n-are cine sa te ajute, e chiar dramatic.

Totul a durat pana mi-am dat seama ca cea mai buna versiune a mea a fost aia cand refuzam sa mai fiu victima. Ca e OK sa citesti macar autobiografii ale jucatorilor din strainatate, ca in biblioteca nu trebuie sa stea doar sistemul audio. Ca nu e naspa sa fii destept. Ca destept nu inseamna ca esti cand raspunzi la 5 SMS-uri de la numere diferite intr-un minut. Si nici ca dai reject incontinuu unui ziarist care se tine sa te intrebe de viata. De fotbal, de orice. Ca faza cu 'suna-ma peste 10 minute, acum sunt la banca', 'am antrenament in 10, te sun eu' si restul nu erau deloc tari. Am zis sa schimb asta. Si acum ma incarc incet, ca la o reinstalare de Windows. Apropo, am invatat sa fac si asta singur, fara sa sun un 'baietas' din bloc si sa-l platesc peste pretul pietei sa o faca, doar pentru ca sunt fotbalist.

Contractele pe care le-am avut nu mi-au permis sa arunc sute de mii pe masini. Am avut mereu nemtesti, am schimbat vreo 5 in ultimii 8 ani. Imi plac, dar nu sunt nebun dupa ele. Le foloseam pentru fete, acum imi vine sa-mi tin capul in palme cand imi dau seama cate alegeri proaste am facut. Pana si la masini... :)

Si imi mai vine sa-mi iau capul in maini dintr-o cauza. Am 31 de ani si jumatate. Joc in Liga I. La echipa omului cu increderea, de care v-am zis mai inainte. M-am intors si i-am mai cerut o sansa. Pe jumatate din banii pe care mi-i dadea cand jucam la el, in B. Am vrut doar sa simta ca ii sunt recunoscator. Si sa-i arat ca oamenii se mai pot schimba. Am vrut sa-i arat asta lui, brunetei si, mai ales, mie. Am vrut sa am o viata, sa joc fotbal pentru ca-mi place, sa iubesc viata din el si din afara lui. Am vrut sa invat sa vorbesc, sa numar corect 'i'-urile din 'copiii' si sa pun cratima unde am nevoie de ea (pana si la injuraturi :) ).

Din pacate, 'eu' de acum, la 31 de ani, cu capul ascuns de palme, nu voi mai ajunge niciodata sa profit de sansele de care am ras. Nici nu voi mai avea bruneta. Macar bine ca m-am trezit in timp util pentru cratime. Am fost atat de sincer, incat n-o sa va dati seama niciodata cine sunt", a spus fotbalistul la finalul interviului.

Emanuel Rosu / editor www.sport.ro

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl