Un triumf născut din alegerile clubului, din capacitatea lui Cristi Chivu de a se integra imediat pe banca unei echipe mari, din vedetele obișnuite Lautaro, Barella și Dimarco și din prospețimea lui Pio Esposito, scrie Gazzetta dello Sport duminică seară.
"Scudetto-ul numărul 21 a început să prindă contur în cea mai dureroasă noapte, cea din 31 mai 2025, la München, în finala Ligii Campionilor: PSG-Inter 5-0. Acolo, așa cum a recunoscut recent Simone Inzaghi pentru Gazzetta, s-a simțit sfârșitul unui ciclu. Simone a luat act de acest lucru plecând, iar conducerea nerazzurrilor a început să planifice schimbările, pentru că nu toate rănile sunt la fel, unele lasă traume. Prima alegere fundamentală: noul antrenor. Nu a fost o decizie banală să se parieze pe românul Cristian Chivu, eroul Tripletei, fostul luptător cu casca. Câștigase un scudetto cu Inter Primavera (2021) și salvase Parma, preluată în noiembrie de pe locul al treilea din coada clasamentului, dar era totuși un antrenor tânăr, cu doar 13 meciuri în Serie A.
Când a înregistrat două înfrângeri în primele trei etape, una acasă cu Udinese și una suferind o revenire în ultimele 10 minute pe terenul lui Juventus, mulți au avut senzația unui risc exagerat", menționează jurnalul italian.
Factorul Chivu
"În schimb, Chivu și-a câștigat repede credibilitatea. A fost inteligent să nu schimbe prea mult mecanismul de joc al lui Inzaghi, care a produs patru ani de satisfacții. A accentuat verticalitatea manevrelor, dar adevărata forță a Interului a fost, încă o dată, automatismul liniilor sale de joc, învățate pe de rost de mult timp. Așa cum confirmă supremația în secvențele de peste 10 pase.
În nicio altă echipă mingea nu circulă atât de fluid, fiind dificil să găsești în altă parte asocieri virtuoase precum cele dintre Alessandro Bastoni și Federico Dimarco, pe prețioasa bandă stângă. Nevenirea lui Ademola Lookman de la Atalanta l-a ajutat într-un fel, scutindu-l de acea reeducare tactică cu care, în schimb, Conte, Allegri, Spalletti și Gasperini au trebuit să se confrunte. Cristian a putut conta pe un sistem de încredere: 3-5-2.
Dar și-a legitimat numirea printr-o conducere sigură și o gestionare solidă a grupului, chiar și în momentele critice. A dat dovadă de personalitate și în comunicare, curajoasă și bazată pe valori, cu scăpări scuzabile de coerență și victimizare exagerată față de critici. La final, totuși, Chivu se poate considera unul dintre principalii protagoniști ai titlului și poate arăta câteva medalii: al 5-lea antrenor din istoria Interului care a câștigat la debut (ultimul a fost Mourinho în 2008-09); primul în ceea ce privește procentajul victoriilor (74%), înaintea lui Conte (68), Inzaghi (66) și Mou (64)", adaugă Gazzetta dello Sport.
