The Guardian: Cum au reușit banii americani să pună grupările religioase anti-avort în inima sistemului medical românesc

Irina Mateescu avea aproape 18 ani și locuia la bunici, în București. Avea note bune, un iubit și o întârziere a ciclului la care încerca să nu se gândească, se arată într-un material publicat de The Guardian.

„În cele din urmă, nu l-am mai putut ignora. Am văzut un pliant care face publicitate la teste de sarcină gratuite. Nu aveam bani să cumpăr unul, așa că m-am dus la adresă”, își amintește ea, 22 de ani mai târziu, stând pe balconul noului ei birou.

Testul a fost pozitiv; era însărcinată în opt săptămâni. Irina a spus personalului de la centru că vrea un avort, legal până la 14 săptămâni în România, apoi să termine școala.

În schimb, i s-a arătat Silent Scream, filmul anti-avort din 1984. „Au spus că arată ce se întâmplă în timpul unui avort. Că bebelușul, care este deja om, este rupt în bucăți”, povestește ea.

Citește și

Iohannis, despre dreptul la avort: ”Nu înseamnă că trebuie și noi să facem o complicație”

Trucul prin care s-a câștigat marele premiu de peste 9 milioane de euro la 6 din 49. Biletul a costat 4.413 lei

A plecat tulburată. Personalul centrului a sunat zilnic la telefonul bunicilor ei pentru a o convinge pe Irina să nu avorteze. „Am început să mă gândesc că ar trebui să-l păstrez. Am încercat să-l conving pe iubitul meu că este vina noastră. Că acum trebuie să plătim prețul”, spune femeia.

”Centrele de criză a sarcinii” au apărut în SUA în anii 60

Ceea ce nu și-a dat seama la acea vreme a fost că pliantul prin care i s-a oferit sprijinul făcea de fapt reclamă pentru serviciile unui „centru de criză al sarcinii” religios.

”Centrele de criză a sarcinii” (PCC) au apărut pentru prima dată în SUA în anii 1960 și au câștigat apoi o mare popularitate. Au promis consiliere femeilor cu sarcini neplanificate – ca alternativă la avort.

Cu toate acestea, centrele au fost criticate pentru că nu și-au făcut publice afilierea religioasă și nu și-au exprimat clar poziția anti-avort, ceea ce a condus la confundarea lor cu clinici de avort. S-a constatat adesea că informațiile medicale furnizate de PCC erau, de fapt, contrare consensului medical.

„Încearcă să te descurajeze și să te împiedice să faci avort, fie din rușine, fie prin dezinformare”, spune Andrada Cilibiu de la Centrul Filia, o organizație pentru drepturile femeilor. „Informațiile pe care le oferă, de obicei, nu au o bază medicală. În schimb, folosesc frica”, arată Andrada.

În România, astfel de centre au apărut pentru prima dată la sfârșitul anilor 1990, multe fondate de evangheliști din SUA, care își declarau misiunea de a-i salva pe „cei nenăscuți” în fosta dictatură comunistă.

La acea vreme, s-au confruntat cu o bătălie dificilă. Interdicția generală a avortului a lui Nicolae Ceaușescu – care a dus la moartea a cel puțin 10.000 de femei – și scandalul orfanilor maltratați erau proaspete în memoria României.

La 30 de ani de la Revoluție, spitalele publice din România refuză în proporție mare să facă avorturi

Avortul a fost legalizat la scurt timp după executarea lui Ceaușescu în 1989. Până în 2003, rata avorturilor a depășit rata nașterilor, în parte pentru că educația în planificarea familială a rămas slabă în multe părți ale țării, după interdicția de decenii, iar infrastructura medicală pentru livrarea contraceptivelor trebuia construită de la zero.

Dar, după 30 de ani, spitalele publice refuză din ce în ce mai mult să facă avorturi la cerere, iar mișcarea anti-avort capătă influență. O investigație recentă a presei din România a arătat că, în 11 din 42 de județe, niciun spital public nu a efectuat avorturi anul trecut. În alte patru județe, au fost efectuate mai puțin de patru avorturi în spitalele publice.

Pe de altă parte, în completarea articolului The Guardian, trebuie precizat că toți medicii din spitalele de stat din România care, dintr-un motiv sau altul, vor refuza să facă un avort, vor îndrepta pacienta către mediul privat.

Andrada Cilibiu a strâns date de la 136 de spitale publice în cadrul cercetărilor. Ea spune că 70 au invocat preocupări religioase sau etice în răspunsurile lor oficiale ca motive pentru refuzul acordării de avort.

„Ei citează Biblia, spunând că medicii nu merg la școală pentru a ucide bebeluși, ci pentru a salva vieți”, spune ea. „Au explicat, de asemenea, procedurile pe care le oferă pentru a convinge femeile să păstreze sarcina”.

Mesajul religios anti-avort a pătruns în sistemul public de sănătate din România

Mesajul religios anti-avort a pătruns în sistemul public de sănătate din România, spune Irina Mateescu, care a sfidat presiunile în urmă cu 22 de ani, a obținut un avort și astăzi este o moașă calificată și un avocat al drepturilor reproductive.

„Medicii în vârstă îi presează pe colegii mai tineri să limiteze accesul la avort”, spune ea. „Nu vor să facă valuri, dar există și un aspect religios. Ei spun că nu vor să meargă împotriva lui Dumnezeu”.

„Am întrebat un spital din Iași unde este biroul lor de planificare familială”, spune Irina. „Mi s-a spus că este la biserica din curte. În biserică, scria „centru de planificare familială și de criză a sarcinii”; toți au fost trimiși acolo să vorbească cu preotul”.
Niciunul dintre spitalele publice din Iași nu a mai efectuat avort din 2021 conform ultimelor date.

„În anii 1990, cea mai mare parte a populației a fost pro-avort din cauza traumei naționale a interzicerii avortului. Acest lucru începe să se schimbe”, spune Alexandra Columban de la Actedo, un ONG cu sediul în Transilvania. „Poate este vorba de amnezie colectivă, dar și de lobby-ul organizațiilor religioase, naționale și americane”.

Transilvania găzduiește cele mai mari comunități evanghelice din România. În unele orașe mai mici, PCC s-au încorporat în mai multe ramuri ale serviciilor publice, creând o barieră în calea accesului la avort.

Dintre 22 de PCS identificate în Transilvania de The Guardian, cel puțin 14 primeau fonduri de la organizații caritabile din SUA.
Oradea găzduiește o universitate evanghelică și două PCC, finanțate de americani. Este și capitala județului Bihor, care ocupă locul cinci în țară ca număr de mame adolescente.

Vrea o lege prin care femeile care vor să facă avort să fie obligate să asculte bătăile inimii fetale

Multe servicii publice din oraș au contracte cu Centrul Puls, un PCC local înființat în 2003 de o organizație caritabilă creștină cu sediul în Pennsylvania, SUA.

Centrul, acreditat de Guvernul României ca furnizor de servicii sociale, a oferit „consiliere” femeilor care solicită avort la spitalul orășenesc – ultima unitate publică din Bihor care mai efectuează avorturi – până în 2020.

Serviciile sociale ale orașului continuă să trimită către centru femeile cu sarcini neplanificate. Centrul Puls oferă, de asemenea, „programe de puritate”, pentru promovarea abstinenței, în colegiile tehnice din Oradea.

„Oferim informații reale despre avort”, spune Miorika Cristea din Florida, care a înființat Precious Little Feet, primul PCC din Oradea, în 2001. Ea consideră că medicii care oferă avorturi sunt motivați de câștiguri financiare și le ascund informații pacienților.

Femeile care apelează la acest centru sunt duse la o ecografie gratuită. „Este pentru a le arăta ce se întâmplă dacă vor face un avort”, spune Lidia Dan, o lucrătoare la centru. „După ce aud bătăile inimii, se emoționează, plâng”.

Această abordare a fost adoptată de state americane precum Kentucky, unde li impunea pacientelor să asculte bătăile inimii fetale și să urmărească o ecografie înainte de avort. Lidia speră ca într-o zi să fie introdusă o astfel de lege și în România.

„Am fost chemat de Dumnezeu”, spune Miorika Cristea, care a emigrat din Iugoslavia în SUA în 1984 și, ulterior, a început să urmeze învățătura baptistă. „În timpul rugăciunii, Dumnezeu mi-a dat o viziune a raiului, iar peste tot erau copii care alergau spre mine spunând „și eu” în românește. Mai târziu mi-am dat seama că aceștia vor fi copiii salvați de la avort”.

În 2000, a urmat pregătirea la un PCC din Florida, cu scopul de a aduce modelul în România. „Conceptul de centre de criză de sarcină în România era foarte nou la acea vreme”, spune ea.

Astăzi, Precious Little Feet este bine stabilit în comunitățile din Oradea și Deva. „Avem o listă lungă de oameni cu care colaborăm”, spune Cristea. „Medici, agenții de adopție, asistenți maternali, asistenți sociali”.

Ororile trecutului se estompează: ”Nu există memorie națională”

„Recent, serviciile sociale din Deva ne-au contactat pentru a dezvolta un program educațional destinat adolescenților – acesta este un lucru mare”, spune Miorika.

Ea speră ca avortul să se termine în România pe parcursul vieții sale. „Dar dacă nu, sunt sigură că Dumnezeu are oameni care vor continua să lupte pentru viață. Nu sunt singură".

Există o legătură directă între mișcările anti-avort americane și românești, spune Daniela Drăghici, un avocat al drepturilor reproductive. „Grupurile pro-choice nu au nicio șansă să concureze cu aceste organizații evanghelice care primesc bani și asistență tehnică din SUA”, spune ea.

Drăghici a făcut un „avort la masă” în timpul regimului lui Ceaușescu. "Aproape am murit. Era la sfârșitul anilor 70, eram studentă”, povestește avocata.

„Am fost dus într-o casă de la țară. O bătrână fierbea instrumente de metal pe aragaz. Mirosea a alcool medical. M-am ridicat pe masă și ea mi-a pus o cârpă în gură – nu voi uita niciodată – ca să nu mă audă vecinii”, își amintește Daniela. „Nu a fost nicio anestezie”.

Dar avortul a fost incomplet, și-a dat seama câteva zile mai târziu. „De data aceasta, altcineva m-a pus în legătură cu un medic, un ginecolog de sex masculin, care făcea parte dintr-o rețea subterană”, spune ea. „Mi-a salvat viața pe o altă masă de bucătărie”.

Daniela își face griji că ororile interzicerii avortului, când mii de femei au murit în urma tipului de proceduri la care au fost supuse, se estompează. „Nu există memorie națională. Nu este ceva care se predă în școli”, spune ea. „Amintirea este doar aici, în capul meu”.

Astăzi, Irina Mateescu este hotărâtă să împingă înapoi valul unei astfel de schimbări. Ea a lansat un site web care oferă informații scrise de medici despre avort și contracepție. „Vrem să oferim acces la informații bazate pe fapte”, spune ea.

De asemenea, pregătește profesioniști din domeniul sănătății. „Lucrăm cu emoțiile și valorile lor și spunem „OK, acest lucru nu ar trebui să interfereze cu munca ta”, spune ea.

„Vrem să le dăm puterea să pledeze pentru femei, nu să le judecăm. Scopul meu este să văd această formare implementată la nivel național”.

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl