Sf. Ilie, traditii si obiceiuri: de ce se spune ca nu este bine sa se lucreze in aceasta zi
Sf. Ilie. Biserica Ortodoxa Romana il sarbatoreste joi pe Sfantul Ilie Tesviteanul, celebrat drept facator de minuni si aducator de ploi in perioada de seceta.
Sfantul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani i. Hr., in tinutul Tesvi din Galaad, intr-o familie de preoti, intr-o perioada in care iudeii se inchinau idolilor si zeilor straini, pe vremea imparatului Ahab. Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dandu-i numele, i-au dat sa manance o flacara, simbol al ravnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti.
Legendele spun ca Sfantul Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El si-ar fi ucis parintii veniti in vizita si a mers apoi la Dumnezeu si si-a cerut iertare, primind un car si un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care il stapaneau. In traditia populara, Sfantul Ilie este prezentat ca mergand pe cer intr-un car cu roti de flacari, tunand si lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune ca este aducator de ploaie si ca poate provoca furtuni puternice. Multe legende spun sa Sfantul Ilie nu si-a incheiat misiunea pe pamant, el ridicandu-se la cer si asteptand acolo sfarsitul lumii, pentru a se lupta cu capetenia diavolilor.
Obiceiuri si traditii
De ziua Sfantului Ilie, oamenii nu lucrau, pentru a nu cadea grindina, si nu mancau mere, pentru ca grindina sa nu fie de marimea acestora. Tot in aceasta zi, femeile mergeau la biserica si dadeau pomana pentru morti din roadele gospodariei. In dimineata acestei zile se culeg plante de leac, in special busuioc, care sunt puse apoi la uscat, iar femeile duc busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il pun pe foc, iar cenusa rezultata o folosesc in scopuri terapeutice.
De Sfantul Ilie, romanii isi amintesc si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copiii straini sub un mar, pe care il scuturau si dadeau de pomana merele cazute. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor sunt organizate praznice.
De Sfantul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea albinelor. Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor.
Sant-Ilie marcheaza si miezul verii pastorale, data la care le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.
Pentru tinutul sucevean este demn de amintit renumitul balci de Sant-Ilie de la Falticeni, balci care, din anul 1814, in urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca marime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Cu doua-trei saptamani inainte de 20 iulie, pe strazile Falticeniului incepea sa se adune mozaic de lume si se auzeau strigatele si chemarile negustorilor rostite in polona, rusa, letona, ceha, germana, maghiara, turca sau araba.
Tot in 20 iulie se tin mai multe targuri sau petreceri campenesti, precum Targul de fete de pe Muntele Gaina din judetul Alba, in timp ce la Covasna are loc nedeea mocaneasca "Sant Ilie la romani", la Sacele se desfasoara "Targul feciorilor de la Sacele", la Polovragi - "Nedeea de la Polovragi" , iar la Falticeni - "Sezatoarea".
In ziua de dupa Sfantul Ilie, pe 21 iulie, oamenii il sarbatoresc pe Ilie-Palie, vizitiul care conduce carul Sfantului.
Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.
