Sanzienele - noapte magica si sarbatoare a fertilitatii si belsugului
Sarbatoarea Sanzienelor este legata de credinte, ca cea ca jocul ielelor il va lasa mut sau nebun pe cel care ii este martor in noaptea de dinainte, si practici precum folosirea florilor cu acealsi nume pentru bunastare, dar si aflarea alesului.
Sanzienele sau Dragaica, celebrate pe 24 iunie, reprezinta o sarbatoare a iubirii si fertilitatii, legata de o serie de ritualuri pentru sanatatea oamenilor si belsug in gospodarie, dar si de practici ale fetelor pentru a-si afla sortitul si momentul in care se vor marita.
Sarbatoarea Sanzienelor ar avea la origine un cult roman pentru zeita Diana, numele de Sanziana, asa cum este cunoscuta sarbatoarea autohtona in special in Ardeal, provenind din "Sancta Diana", in timp ce in Muntenia si Oltenia se sarbatoreste Dragaica, dupa numele slav. Dupa unii specialisti, sarbatoarea isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui, sanzienele fiind adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora.
In traditia crestin ortodoxa, 24 iunie este ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, adus pe lume la batranete de Elisabeta, eveniment ce pregateste minunea nasterii Mantuitorului dintr-o fecioara. Sarbatoarea Sanzienelor este considerata a fi si momentul cel mai bun, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar si de descantec.
Astfel, in Noaptea de Sanziene, femeile merg sa culeaga flori si ierburi, care vor fi folosite contra bolilor si altor rele. Legendele spun ca sanzienele, niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri magice plantelor.
Aceste zane bune, daca sunt sarbatorite cum se cuvine, fac culturile sa rodeasca, dau prunci sanatosi femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si tamaduiesc bolnavii. In schimb, daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara si devin asemenea zanelor rele cunoscute in popor drept iele sau rusalii. Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice.
Se crede despre ele ca locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, pe maluri de ape sau la raspantii si apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase, dansand goale, cu parul despletit si cu clopotei la picioare, in unele variante.
Locul pe care au dansat ramane ars ca de foc si iarba nu mai creste acolo. Se crede ca in Noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure, iar cine le vede ramane mut sau innebuneste. In Noaptea de Sanziene se fac focuri in care se arunca substante cu arome puternice, baietii agita faclii, se striga si se canta din bucium.
Localnicii din satul bistritean Maieru pastreaza obiceiul vechi de cateva sute de ani ca, in ajunul sarbatorii de Sanziene, sa aprinda focuri prin care sar pentru a se purifica. Practicile legate de cununa, aprinderea unei torte de catre flacai, torta numita "faclia de Sanziene", alte caracteristici specifice Sanzienelor, ii indreptatesc pe etnologi si folcloristi sa considere aceasta sarbatoare drept una a Soarelui.
Sarbatoarea Sanzienelor se manifesta printr-o multime de ritualuri, menite sa asigure rodnicia lanurilor si fertilitatea. In timp ce femeile maritate pot urma ritualuri pentru a avea copii, fetelor le sunt rezervate alte obiceiuri, pentru aflarea sortitului in noaptea de Sanziene.
La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sanziene, ce cresc in poieni si care sunt culese de fete, in muzica si chiuiturile flacailor, pentru a le impleti apoi in forma de cerc pentru fete si de cruce pentru baieti. Aceste cununi se pun in casa, pe porti, la ferestre, pe suri, pe stupi si chiar pe ogoare, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria, vor aduce noroc, sanatate si belsug.
Fetele isi arunca aceste cununi pe un acoperis, cele care raman prinse prevestind maritisul apropiat, sau peste vite: daca nimereste una tanara, fata se va casatori cu un tanar, iar daca i se prinde cununa intr-una batrana, un om in varsta ii va fi alesul. Pentru a-si vedea sortitul, fetele dorm in noaptea de Sanziene cu un buchetel din aceste flori sub perna.
De asemenea, daca le poarta in par sau la san, fetele, dar si femeile maritate vor fi mai atragatoare si mai dragastoase. Un alt obicei este alaiul Dragaicei - cea mai frumoasa si mai cuminte dintre fetele satului, care colinda alaturi de alte tinere imbracate in alb. La rascruci, fetele se opresc si fac o hora cantand. Se mai obisnuieste si ca fetele sa fie udate de flacai, care umbla prin sat din zorii zilei cu flori de sanziene la palarii.
De asemenea, exista o superstitie populara specifica acestei sarbatori, potrivit careia in ziua de Sanziene oamenii nu trebuie sa se imbaieze, deoarece vor spala fortele magice care ii inconjoara in aceasta zi. Pe de alta parte, tot de Sanziene, exista un ritual al spalarii cu roua. Roua trebuie adunata in zori de pe plante, in locuri necalcate, pe o panza alba, stoarsa apoi intr-o oala noua. Batranele care se ocupa de asta, aduc apoi roua in sat, fara a vorbi pe drum si evitand sa intalneasca pe cineva.
Cu aceasta roua se vor spala fetele care vor sa se marite repede, dar si femeile maritate care vor sa fie iubite de soti si sa aiba copii frumosi si sanatosi. O superstitie care se refera tot la dragoste, spune ca indragostitii care fac impreuna baie in rau sau in mare de Sanziene se vor iubi toata viata.
Sarbatoarea de Sanziene reprezinta un moment special pentru locuitorii din mai multe zone ale judetului Bistrita-Nasaud, unii dintre ei spunind ca in aceasta zi ar putea afla chiar si cat mai au de trait. In ajunul sarbatorii, spre seara, copiii aduna sanziene si le pun pe la portile caselor, cate una pentru fiecare membru al familiei. Se spune ca cel a carui sanziana va fi vestejita a doua zi va muri inaintea celorlalti. In alte locuri, se impletesc cununi din sanziene si se arunca pe casa: daca nu ramane pe acoperis, cel caruia ii fusese menita se poate astepta la ce e mai rau.
In satul Sancel, din Alba, traditia presupune ca, in seara dinaintea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, gospodarii sa isi impodobeasca portile cu o cruce din flori de sanziene si un trandafir. In ziua de Sanziene, satenii aduna de pe camp flori si fac cununi pentru fiecare membru al familiei, dar si pentru fiecare animal din gospodarie.
Cununile membrilor familiei sunt aruncate apoi de un barbat pe acoperisul casei, acesta strigand si numele celui caruia ii apartine cununa. Batranii satului povestesc ca fiecare cununa trebuie sa ramana pe acoperis, pentru a-l apara de rau pe cel caruia ii este destinata, iar in cazul in care va cadea, respectivului membru al familiei ii va merge rau tot anul.
Satenii arunca apoi pe acoperisurile grajdurilor cununitele facute pentru animalele din gospodarie, traditia spunand ca si acestea vor fi ocrotite de rau. In Ardeal, se mai spune ca, in ziua de Sanziene, pot fi cautate comori vechi, ingropate in pamant, deoarece, in noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc.
Citeste si:
5 sfaturi pentru o negociere de succes. Cum proceda Steve Jobs ca sa obtina tot ce-si dorea
