Protestatar: "Vin pana mor, daca mor aici, nu-mi pare rau, ca de asta suntem romani, sa fim uniti"
Indiferent de pregatirea intelectuala, daca lucreaza, daca sunt someri, sau la pensie, toti cei care rabda de frig, de 7 zile, marturisesc ca traiesc in Romania, ca pe nisipuri miscatoare.
Pentru ca nu mai au siguranta zilei de maine, oamenii simt ca le fuge pamantul de sub picioare. Ca sa nu mai rabde, nici ei si nici copiii lor, multi sunt dispusi sa mearga pana la capat.
Altii nu cred in proteste extreme, dar spera ca macar sa fie auziti. Vor acea schimbare, in bine, la care tot viseaza, din 1989 incoace.
"Vin pana mor, daca mor aici, nu-mi pare rau, ca de asta suntem romani, sa fim uniti". Cu lacrimi in ochi, omul protesteaza inca de la inceput in Piata Universitatii. Ca el sunt alte sute ce au acelasi crez: speranta in mai bine.
"Sunt student la seral si lucrez pe timpul zilei, ma trezesc la 5 dimineata si ajung acasa la 10 seara de obicei. Pentru ce? Pentru 8 milioane pe luna, care nu-mi ajung sa-mi platesc chiria?!", se intreaba un student.
Un batran se plange ca are o penise de 600 de lei, asa ca traieste "foarte bine".
"Dreptul la opinie trebuie sa-l avem si acest lucru l-am incurajat de fiecare data, eu sunt unul dintre cei care in '89 a protestat in strada, respect fiecare cetatean care protesteaza intr-un mod civilizat", a declarat la randul sau Traian Igas, ministrul de interne.
Oamenii spun ca isi vor striga mesajele pana in ziua in care ii va auzi cineva.
