Povestea lui Moș Nicolae și trecerea de la covrigi și portocale, la tablete și jocuri video
Moş Nicolae şi-a început deja drumul spre cizmuliţele a milioane de copii.
Are în plan mai multe vizite obligatorii prin magazine, la raioanele de dulciuri, jucării şi electronice. Copiii nu mai vor covrigi şi portocale, ci tablete şi jocuri video. Joi, vor primi cadouri, dacă au fost cuminţi ca nişte îngeraşi, sau nuieluşe, dacă şi-au supărat părinţii.
În timp ce scanează rafturile, un puşti pe care părinţii îl prezintă drept pârâcios sugerează un adevăr de necontestat:
Copil: ”Vezi că unii oameni n-au fost cuminţi!”
E drept, Moşul care umple încălţările cu surprize nu împarte finanţele în mod echitabil. Ci în funcţie de ce informaţii primeşte din teren.
Într-un caz, Moşul scapă ieftin. În altă familie, jucăria dorită trece de 200 de lei.
Cultul Sfântului Nicolae e cel mai răspândit în Europa Centrală şi de Est. I se spune Mikulas în Ungaria, Mikolas în Cehia, Mikolaj în Polonia... şi chiar dacă Wikipedia notează că Moş Nicolae ar fi un personaj fictiv, e clar că cineva investeşte mult timp şi sume uriaşe ca cei mici să fie mulţumiţi. Singura diferenţă faţă de acum aproape 100 de ani, când Sfântul a primit şi rolul de Moş, tine de exigenţele copiilor.
Să nu uităm totuşi că sărbătoarea ar trebui să însemne mai degrabă apropiere între semeni, decât ambalaje lucioase.
Un domn, viitor bunic, a copilărit în Siberia. Şi spune că oricine primeşte în ghete chiar şi o bomboană, dar are părinţii alături, se poate considera norocos.
