Momente emoționante la Vama Siret. Refugiații ucraineni au primit buchete de ghiocei și mărțișoare
În tot acest timp, exodul de la granițele României continuă, iar refugiații sunt întâmpinați de oameni cu suflet mare, care nu-și lasă semenii la greu.
Sute de voluntari și zeci de organizații caritabile și-au pus timpul, banii și casele la dispoziție. Există și centre de primire amenajate de autorități și corturi încălzite pentru cei are vor să facă un popas înainte de a porni iar la drum.
După lăsarea întunericului, prin Vama Siret trec și camioane de mare tonaj. Duc mâncare pentru magazinele din țara vecină, lovită de război și lipsuri crunte. Un șofer ucrainean dă în plans gândindu-se la fii săi, care ar putea ajunge pe front.
E a șasea zi de la declanșarea războiului, iar unii voluntari din Vama Siret au dormit puțin în acest răstimp.
Dorin, voluntar: ”Foarte obosit, sunt extenuat.”
Dorin a venit din Harghita să dea o mână de ajutor. Face parte dintr-o fundație de întrajutorare și l-am filmat și peste zi în timp ce coordona refugiații, pentru că le înțelege limba.
Dorin: ”Statul ar trebui să se implice mai mult. Noaptea e cu atât mai problematic, cu cât translatorii statului nu sunt deloc. De două zile nu este niciunul. Noaptea am rămas doar noi. Nu trebuie să fii doar translator, ci trebuie sa fii psiholog pentru oamenii ăștia.”
În zona corturilor tineri de la Direcția de Asistență Socială distribuie produse alimentare și de igienă. Îi coordoneaza Eliza, care stă acolo de când se crapă de ziuă până după miezul nopții.
Eliza: ”De joi am fost aici în fiecare zi de la 7 dimineața până la 12 și jumătate noaptea.”
Si Bogdan Tănasă, un antreprenor din Iași care are o fundație, vine zilnic la Siret. Și pe el l-am găsit aproape de miezul nopții la Siret.
Bogdan: ”Uite mâinile mi-au înghețat, acum ne retragem, am mai luat pe cineva. Astăzi am mai făcut rost de o mașină, că a venit un verișor.”
Dorin: ”Uitați-vă, când vedem chipul lor, când zâmbesc copiii ăștia, asta ne dă toată energia.”
S-a lăsat frigul și se anunță ninsori la granița României. E frig și la Isaccea, în Tulcea, și la Sighetul Marmației, în Maramures. Copiii sunt cei mai afectați. Sunt frânți de oboseală și nu înțeleg de ce au plecat de acasă.
Voluntarii le mai spun o vorbă de încurajare celor smulși din viața bună și de lângă oamenii dragi. Această femeie lucrează la frontiera din Ucraina, iar după program își ajută semenii să treacă granița. Luni și-a adus în România și nepoții și soțul. Au venit cu bicicleta si cu câteva bagaje.
Rareș Năstase, corespondent Știrile Pro TV: ”Indiferent că este zi sau noapte, activitatea aici, în punctul de trecere a frontierei, este la fel de intensă, rămâne în continuare o mare problemă de coordonare între autorităț și voluntari, pe durata nopții este mare nevoie de translatori, pentru că sunt mai puțini decât ziua. Partea pozitivă este că la corturile cu produse există români de bine, voluntari care sunt prezenți 24 de ore din 24, și aici, aproape de punctul de trecere a frontierei, sunt mai multe corturi încălzite. De asemenea, la fel de important este faptul că sunt foarte mulți români bienvoitori care vin în continuare aici cu mașini de transport, microbuze, autocare, dar și mașini mici, astfel încât refugiații să fie preluați către alte orașe de aici, din România.”
Galațiul a devenit punct de tranzit, după ce refugiații din Ucraina ajung în țara noastră. La căminele din campusul Universității "Dunărea de Jos" sunt primiți necondiționat.
După fiecare ușă de aici cineva trăiește o dramă. Alina a locuit în Lugansk până în 2014 și a crezut că scapă dacă se mută în Odesa. Acum a fugit și de acolo, împreună cu copiii.
Alina: "Prietenii noștri stau în case și așteaptă atacurile Rusiei. Am trei copii și sunt foarte speriați, plângeau noaptea și am decis să plecăm."
Pentru o femeie de 84 de ani fuga de război a fost prea mult. Vineri a sosit în țara noastră și a găsit adăpost în căminul studențesc din Galați. S-a stins după ce zbuciumul și bolile de care suferea au făcut ca inima ei să se oprească înainte să ajungă la rude, în Bulgaria.
Un autocar a plecat de la Siret plin ochi cu refugiați spre Timisoara, unde oamenii au ajuns înainte de miezul nopții. De acolo, oamenii vor să meargă în vestul Europei. Printre ei, și Oksana, în vârstă de 30 de ani. A venit din Cernăuți cu fiica sa, de doi anișori, iar soțul a rămas acasă. Tot ce își dorește este să ajungă în Italia, la Milano, la sora ei.
Refugiată: ”Am plecat de acasă cu o căruță, m-au dus niște prieteni, ulterior am mers pe jos cu copilul în brațe 17 km până la graniță."
Tot de la Siret, în cursul noptii au plecat autocare și spre Suceava, Iasi și Sibiu.
Natalia are 44 de ani și este medic. A ajuns în casa de oaspeți a unei asociații din Sibiu, împreună cu părinții ei vârstnici și cei patru câini, pe care nu s-a îndurat să-i lase în urmă.
Refugiați ucrainieni sunt găzduiți si la un centru de tineret din Sângeorz-Băi, administrat de biserică.
Două surori, studente, au fost conduse până la graniță de tatăl lor, care apoi s-a întors la datorie.
Alexandra: ”Părinții noștri lucrează într-o centrală nucleară și nu au putut să plece.”
După miezul nopții, la Mănăstirea Dumbrava din Alba a sosit un convoi din Vama Sighet, cu 30 de refugiați. O familie a plecat de două zile din Kiev, cu destinația Germania. Băiatul, de 40 de ani, a rămas in Ucrania, pe front.
Au fost momente emoţionante la punctul de trecere a frontierei de la Vama Siret. Un grup de români a vrut să le aducă un strop de bucurie mamelor şi copiilor care au ajuns la noi în țară, după ce au fugit din calea războiului. Le-au oferit buchete de ghiocei şi mărţişoare femeilor și le-au urat o primăvară în care să regăsească puterea de a zâmbi și a spera.
Unele au primit darul cu emoție li bucurie, iar altele au început să plângă, înduioşate de primirea călduroasă de care au parte în România.
Pe de altă parte, pe partea ucraineană a graniţei se circulă acum normal, conform viceguvernatorului din Cernăuţi, Artur Munteanu, după ce autorităţile ucrainene au simplificat procedurile, iar mamele şi copiii au fost lăsaţi să treacă în număr mare.
