"Bar oita, bar" inlocuit cu "Ciao ragazza". Transhumanta ciobanului roman, din Carpati in Italia
De luni incoace "gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place". Este disperata saraca si behaie a paguba, de cand ciobaneii nostri au azvarlit cat colo toiagul si dusi au fost in Italia cea plina de levantica si maslini.
Acolo primesc cel putin 500 de euro ca sa mane turmele sau sa mulga oile, cu binisorul, pentru gorgonzola. Si parca mioarele lor sunt si mai educate: vin in sir organizat la masa si la mulgatoare. Au un sigur defect: nu vorbesc romaneste.
Nicu din neamul lui Runcean abia ce s-a intors din Sicilia. Acolo i se spunea elegant Nico. E curatel, parfumat si pare pierdut pe ulitele din Magura. Duce in suflet nostalgia stanei pe care a lasat-o in Peninsula.
"Acolo era faiantat, gresat, cazane de inox unde desertai laptele, racitoare la curent, nu ca la noi, stana pe vatra, pe pamant", spune Nicu.
Cu alte cuvinte, nu mirosea a staul, iar el a fost pus sa invete rapid doua lucruri: sa se spele si sa se poarte ca un domn cu mioarele.
"Imi spunea patronul "Dus, dus, Nico". Cand se aduna branita de oaie, balegar, cum sa va zic sa intelegeti, se spala cu furtunul, era curat", povesteste ciobanul.
Avea 600 de oi pe mana, singur singurel. La inceput i-a fost greu pentru ca n-a inteles ca oile nu intorc capul daca le fluieri. Poate doar daca le spui "Ciao ragazza" si nu "Bar oita, bar".
La noi baciul sta izolat pe cate un colt de munte toata vara numai el cu turma. La ei pastorii au weekend-urile libere.
Gheorghe, din Buzau, de pilda a venit acasa in concediu. Cu un aer de Adriano Celentano, arata mandru pozele pe laptop.
Tot curatenia ca-n farmacie l-a frapat si pe el la inceput. Plus cursul intensiv de italiana primit la stana din Sardinia de la dulai si oi.
Firmele care-i recruteaza cer experienta la oi, sa fii sanatos si sa ai un cazier curat.
Iata de ce mioarele noastre au ajuns sa pasca plictisite pe o margine de drum pentru ca nu mai are cine sa le fluiere. Cel mult niste soferi de TIR.
