Jurnalul unei tinere din Iași, diagnosticată cu cancer la 16 ani. ”Pot trece peste boală”
Andreea Rodiana, o elevă în vârstă de 16 ani din Iași, diagnosticată în 2018 cu o formă de cancer osos în stadiu avansat, prezintă pe pagina ei de Facebook jurnalul medical.
În prezent, Andreea este tratată la o clinică din Viena. Între timp, colegii și apropiații tinerei strâng bani pentru costurile de tratament, care depășesc 70.000 de euro.
O dată la câteva zile, Andreea postează pe Facebook experiențele prin care trece în timpul tratamentelor. Tânăra a povestit cum decurge procesul și gândurile care nu îi dau pace. Le puteți citi AICI.
Andreea Rodiana poate fi ajutată prin donaţii în conturile: RO66BTRLRONCRT0359194901 - cont RON; RO16BTRLEURCRT0359194901 - cont EURO; Titular cont: Fumu Carmen Maria (mama ei).
Cea mai recentă postare a Andreei
”Pagina 4...
Trec zile, zile grele cu tratamente năucitoare, tratamente grele . E greu să te trezeşti într o zi şi să afli că ai (ca să o spun fără perdea) CANCER, şi încă unul aparent foarte rar. În faza metastazata. Stai şi te gândeşti că ieri erai sănătoasă iar azi ai o tumoră de peste 20 de cm, plămânii afectaţi şi ei de metastaze şi pe lângă toate acestea mai ai şi un picior aproape disfuncţional. M am tuns încă de dinainte şi acum stau şi mă uit la covorul de păr ce cade pe pernă de fiecare dată ce îmi aşez capul.. Au avut dreptate, o să cadă.. o să cadă tot. Am început un tratament şi încep să aud ,, Are prea puţine globule albe. “ ,, Are imunitatea prea scăzută” ,, Aveţi grijă, fără contact cu alţi oameni, purtaţi măşti de protecţie”
Da, asta e efectul citostaticelor şi ce? În fiecare zi ni se induc atâtea griji... În fiecare zi aud ,, trăieşti datorită chimioterapiei, trăieşti datorită pastilelor.”
Azi am ajuns la un consens cu universul.. Şi nu, nu m am întrebat de ce eu, de ce tocmai eu... am tăcut şi am acceptat într un final.. Tratamentul merge pentru că EU vreau să îl accept, corpul meu ştie că este vital.
Pot lua medicamentaţia şi ştiu că funcţionează pentru că sunt sigură că îmi reface corpul. Sunt recunoscătoare că pot merge, e o minune că am nevoie doar de reconstrucţii osoase şi câteva intervenţii chirurgicale.
POT trece peste BOALA pentru că ştiu că sunt susţinută de nişte oameni minunaţi.
E greu, cu suişuri şi coborâşuri, însă AZI mi am dat seama că un ZÂMBET poate face minuni. Încerc şi zâmbesc pentru ca să mă vindec. Încerc să zâmbesc ca să îi fac fericiţi şi pe cei de lângă mine, zâmbesc pentru ca să fac BOALA să PLÂNGĂ.”
Etichete: ajutor, caz social, donatie,
Dată publicare:
