Inventarierea spațiilor verzi, prevăzută în noul Cod al urbanismului, un subiect spinos
AREI semnalează că adoptarea Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, în forma actuală, ar putea duce la încalcărea dreptului la proprietate privată atunci când vine vorba despre spațiile verzi.
Articol susținut de AREI
Spațiul verde are un rol important în structura urbană, prin diversele sale funcții de recreere și relaxare pentru locuitorii orașului, precum și prin completarea ansamblurilor arhitecturale în toate aspectele vieții urbane. În plus, acesta contribuie la îmbunătățirea microclimatului, prin corectarea deficiențelor mediului natural, precum și prin reducerea sau eliminarea factorilor dăunători.
Ce sunt spațiile verzi, cum sunt definite pentru localitățile din România
Legea nr. 24 privind reglementarea spațiilor verzi din zonele urbane arată că spațiul verde semnifică „zona verde în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminatural, al cărei specific este determinat de vegetație”.
Spațiile verzi se împart în următoarele categorii:
· Spații verzi cu acces nelimitat: sunt incluse parcurile, plantațiile de-a lungul căilor de circulație, păduri de recreere etc.
· Spații verzi cu acces limitat: acestea aparțin unităților industriale, culturale și de învățământ în incinta cărora sunt amenajate spații verzi cu destinație specială, cum ar fi plantație anti-incendiere, de protecție a apelor, a căilor de circulație, pepiniere etc.
Ce spune legea actuală privind spațiile verzi
Articolul 18 din Legea nr. 24 privind reglementarea spațiilor verzi stabilește responsabilitățile și prevederile referitoare la reducerea suprafețelor spațiilor verzi. Acest articol subliniază importanța implicării autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice în protejarea și reducerea suprafețelor spațiilor verzi.
Autoritățile administrației publice centrale și locale sunt responsabile de elaborarea bugetelor proprii, în care alocă fonduri pentru îndeplinirea obligațiilor privind spațiile verzi. De asemenea, în cazul înstrăinării și atribuirii terenurilor cu spații verzi se aplică regulile prevăzute de lege, cu respectarea destinației de spațiu verde.
Schimbarea destinației terenurilor înregistrate în registrul local al spațiilor verzi este posibilă doar pentru lucrări de utilitate publică, determinate în baza documentațiilor de urbanism, aprobate conform legislației în vigoare. Totuși, schimbarea destinației, reducerea suprafețelor sau strămutarea spațiilor verzi definite de legea în cauză sunt strict interzise.
În lege se mai precizează că pe un spațiu verde se pot amplasa diverse obiecte și amenajări, cum ar fi alei pietonale, mobilier urban, amenajări sportive, de joc și odihnă, construcții pentru expoziții și activități culturale, construcții ușoare cu caracter provizoriu pentru activități de comerț și alimentație publică, grupuri sanitare, spații pentru întreținere, cu condiția ca acest lucru să fie realizat în conformitate cu o documentație urbanistică care să vizeze întreaga suprafață a spațiului verde și să nu depășească 10% din suprafața totală a acestuia.
Conform legii, terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curți-construcții, care se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi considerate sau declarate ca spații verzi în conformitate cu legea în cauză decât după îndeplinirea procedurii de expropriere, conform legislației în domeniu.
De ce susțin dezvoltatorii că modificările sunt neconstituționale
Asociația Investitorilor de Real Estate din România (AREI) susține că inventarierea spațiilor verzi pe terenuri private trebuie să se desfășoare în limitele prevederilor constituționale, astfel încât să nu afecteze dreptul la proprietate. Conform legislației actuale, doar terenurile aflate în proprietatea publică pot fi inventariate ca spații verzi, cu scopul de a fi întreținute de autoritățile administrative și de a fi accesibile publicului. Cu toate acestea, toate investițiile imobiliare trebuie să respecte procentajul de spații verzi specificat în autorizații, însă nu este necesară inventarierea acestora, deoarece ar putea limita dreptul constituțional la proprietate.
Mai mult decât atât, această măsură ar putea fi asimilată unei "naționalizări în beneficiul obștesc", prin asigurarea accesului publicului pe proprietăți private. În această situație, proprietarii finali care beneficiază de dezvoltările imobiliare sau proprietarii care și-au construit propriile locuințe se vor confrunta cu situația în care spațiile verzi din curțile lor vor fi accesibile publicului, după ce acestea au fost declarate astfel de către un funcționar.
Transformarea unui teren construibil aflat în proprietate privată în spațiu verde trebuie să fie posibilă doar prin intermediul procedurii de expropriere. În absența acestui proces (care reprezintă singurul mod prin care un teren privat poate deveni proprietate publică), proprietarii privați nu pot fi obligați să amenajeze spații verzi, în timp ce autoritățile publice dețin proprietăți și terenuri care rămân abandonate de 30 de ani.
Declararea unei proprietăți private construibile drept spațiu verde nu va contribui efectiv la crearea de spații verzi, susțin specialiștii din cadrul AREI. În actualul Planul Urbanistic General (PUG) există suprafețe extinse de teren declarate ca spații verzi, dar care în realitate sunt doar terenuri abandonate și neamenajate, care se transformă în gropi de gunoi. Riscurile actualei situații includ, pe lângă aspectul neconstituțional, generarea unui număr mare de procese judiciare, aglomerarea instanțelor și haosul administrativ, iar problema spațiilor verzi va rămâne nerezolvată, așa cum este și acum.
Realitatea este că în legislația actuală există deja cerința ca 30% din suprafețele de teren construite să fie amenajate ca spații verzi, iar în majoritatea cazurilor această cerință este respectată. Este necesar ca administrațiile locace să își asume partea de responsabilitate și să intervină cu măsuri prevăzute deja de lege în cazul proiectelor care nu respectă legislația în domeniu.
AREI susține respectarea și protejarea spațiilor verzi și crearea Registrului de Spații Verzi, însă este necesară utilizarea unui limbaj unitar în toată legislația. Definirea spațiilor verzi trebuie să fie stipulată în legislația specifică, nu în cea urbanistică, care este menită să reglementeze doar aspectele ce țin de caracterul construibil al imobilelor.
AREI susține respectarea și protejarea spațiilor verzi, în special prin clarificarea beneficiilor acestora pentru mediu, însă responsabilitatea principală pentru existența și amenajarea acestora trebuie să revină administrației publice.
Dacă nu se iau măsuri, spațiile verzi vor exista doar pe hârtie și vor fi imposibil de amenajat. Fără expropriere, nimeni nu poate aștepta ca proprietarii privați să amenajeze spații verzi pe terenurile lor, în timp ce autoritățile publice dețin terenuri abandonate de 30 de ani, care nu sunt curățate sau ecologizate, cum ar fi cele din proiectul Esplanada - Cartierul Justiției.
Ce norme europene trebuie să respecte România privind spațiile verzi
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca locuitorii din mediul urban să aibă acces la cel puțin 0,5-1 hectar de spațiu verde public la o distanță de 300 de metri de la locuință în scopul de a face orașele mai rezistente la schimbările climatice și la creșterea excesivă a temperaturilor. Aceasta înseamnă că un oraș ar trebui să ofere minimum 50 de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor. În prezent, standardele UE cer doar un minim de 26 de metri pătrați pe cap de locuitor.
În București, există în prezent doar 23,84 de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor și 8,2 metri pătrați de parcuri pe cap de locuitor conform datelor oficiale comunicate de Primăria Municipiului București.
Institutul Național de Statistică a raportat că în București sunt disponibile în total 4.506 hectare de spațiu verde, adică o medie de 20,8 metri pătrați pe cap de locuitor. În comparație, Buftea și Voluntari au de până la 29 de ori mai mult spațiu verde pe cap de locuitor. Cu toate acestea, chiar și în aceste orașe suprafața spațiului verde scade de la un an la altul.
Comparativ cu alte orașe din România, Bucureștiul se clasează pe ultimul loc, fie că luăm în considerare 23,84 metri pătrați sau 20,8 metri pătrați. De exemplu, Cluj-Napoca oferă 28,64 mp Spațiu verde/cap de locuitor, Timișoara 41,82 mp, Iași 26,15 mp, Oradea 27,56 mp, iar Brașov este considerat cel mai verde oraș din țară, oferind 118,54 mp spațiu verde pe cap de locuitor.
„Dacă se va adopta CATUC în forma actuală, va exista mai mult spațiu verde pe hârtie și mult mai puțin în realitate”, concluzionează reprezentanții AREI.
Prevederile Codului Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor (CATUC), implicațiile și impactul său asupra dezvoltării urbane in România și asupra locuitorilor au fost amplu dezbătute, în emisiunea „Conectat la România”, de Antoanela Comșa – membru în Consiliul Director AREI și președinte Granvia Group și de Irina Dimitriu – Head of Real Estate, Partener Reff & Asociații (Deloitte România).
Articol susținut de AREI
Etichete: spatiu verde, urbanism,
