1 MAI. Secretul micilor romanesti si legenda din spatele primului mititel pus pe gratar. Cat de mult conteaza bicarbonatul
Mai mic sau mai mare, fript bine ori zemos, mititelul romanesc este o institutie in bucataria traditionala. Ofteaza dupa el si tinerele silfide si grasunii care toata ziua buna ziua sunt cu gandul la mancare.
Romanii care stapanesc arta gratarului stiu ca usturoiul si bicarbonatul de sodiu stau la baza acestui preparat, bun de te lingi pe degete. Daca adaugam o bere rece si putin mustar, atunci e clar ca toata lumea se gandeste numai la vacanta si la iarba verde.
Povestea mititeilor nu-i de ieri de azi. Carcotasii sunt gata sa jure ca
ne-am inspirat de la turci insa cei care vor cu ardoare sa creada ca sunt doar ai nostri vorbesc despre un bucatar din Bucuresti, care intr-o seara cand avea multi musterii ar fi ramas fara mate pentru carnati. In disperare de cauza omul a pus carnea direct pe gratar.
Reteta clasica are la baza un amestec de carne tocata cu usturoi si sare. Romanii sunt insa singurii care adauga in pasta de mici bicarbonat de sodiu.
O carmangerie din Campulung Moldovenesc combina vita, porc si oaie cu o supa speciala din oase in care dizolva condimente.
Ceva mai traditionalisti sarbii pun in carne numai sare si piper.
Si totusi cat de mare trebuie sa fie micul perfect? Aceasta este intrebarea care ii framanta pe multi. Daca mergeti pe acest principiu atunci trebuie sa faceti un popas obligatoriu la Brasov. O sa gasiti mici de 20 de cm.
La Dedulesti, in Arges, un mic este de doua ori mai greu decat unul obisnuit. Iar la un restaurant vestit in Bucuresti au ajuns, la cererea publicului, sa arate ca niste carnati.
Odata aruncat pe gratar trebuie sa fie crocant la exterior si zemos in interior. In rest pofta buna!
