Paradoxul sistemului sanitar românesc. Spitalele de stat pierd bani de la CNAS dacă pacienții se fac bine mai repede
Deși se cheltuiesc tot mai mulți bani pentru sistemul sanitar, acest lucru nu se reflectă în calitatea serviciilor medicale. Sumele plătite pentru salariile personalului medical depășesc bugetul pentru tratamentele pacienților.
Iar o analiză recentă arată că, de ani de zile, statul încurajează risipa și dă bani pe paturi goale, nu pentru bolnavi. Autoritățile spun că, în zeci de unități sanitare, cheltuielile cu salariile depășesc 80% din buget. Și astfel rămân puțini bani pentru tratamentul pacienților.
Cifrele sunt confirmate și de o analiză făcută de Academia de Studii Economice din București, împreună cu mai mulți medici. Banii veniți de la Casa de Sănătate sunt acordați și în funcție de numărul de paturi pe care îl are fiecare unitate medicală.
Indiferent dacă ele sunt ocupate sau nu. Chiar și lefurile medicilor sunt calculate în funcție de paturi, așa că mulți dintre manageri păstrează secții întregi goale, plătesc salariile angajaților și cam atât.
Radu Bogdan Comșa, expert sănătate: „Sunt situațiile unor spitale care au puțini pacienți și furnizează puține servicii, iar pentru aceia pe care îi au nu au suficiente fonduri pentru a le asigura îngrijirile de care au nevoie, deoarece trebuie să acopere mai întâi cheltuielile de personal. Cred că sunt între 40-50 de spitale care se află în situații critice.”
România stă bine în statistici
România este pe primele locuri în Uniunea Europeană, cu 727 de paturi contractate prin CNAS la 100.000 de locuitori, cele mai multe fiind în spitalele publice, conform studiului.
Aproape 75% dintre ele sunt pentru bolnavi cu afecțiuni acute, mai puțin de 19% pentru cei cu boli cronice, 5,7% spitalizare de zi și doar 0,9% pentru paliație.
În spitalele private, cele mai multe paturi sunt pentru spitalizarea de zi, urmate de cele pentru acuți, cronici și paliație. De multe ori, paturile de la stat, dacă nu stau goale, sunt folosite pentru a suplini lipsa altor sectoare de îngrijire.
Conf. dr. Dragoș Garofil: „Vârstnici sau persoanele care au nevoie de îngrijiri în diferite unități nespitalicești ajung să fie ținuți în spital fie pe paturi de cronici, fie chiar și pe paturi de acuți. Spitalele suplinesc inexistența acestor structuri nonspitalicești pentru îngrijirea pe termen lung.”
Spitalele de stat, încurajate să extindă perioada internărilor de sistemul de finanțare
Studiul arată și că durata medie de spitalizare în public este mai mult decât dublă față de cea din privat. CNAS plafonează decontarea, iar tot ce depășește acest prag se consideră pierdere pentru unitatea sanitară.
Practic, dacă medicii rezolvă cazurile mai repede și internează alți pacienți, spitalul pierde bani. Cu alte cuvinte, spitalele publice nu sunt încurajate să trateze mai mulți pacienți. Asta în timp ce unitățile private au durate mai mici de spitalizare pe fiecare categorie.
Guvernul ia în calcul ca, în plata spitalelor, să conteze mai mult numărul și calitatea serviciilor medicale și mai puțin numărul de paturi. Mai mult, responsabilii promit o recalculare a tarifelor, pentru a da posibilitatea spitalelor private să nu mai ia bani de la pacienți. Sumele ar urma să fie eliminate în câțiva ani, când decontările vor acoperi costuri mai mari ale intervențiilor.
