Colectiv, o lecție din care nu am învățat nimic. România poate să îngrijească azi doar 11 mari arși
Din păcate, la doi ani de la tragedia din Colectiv, nepăsarea guvernează şi acum sistemul medical românesc.
64 de persoane au murit în urmă incendiului devastator, şi încă una şi-a luat viaţa, dar spitalele nu s-au schimbat foarte mult. În timp ce lipsa de personal, medicamente şi aparatură sunt boli cronice, iniţiativele se blochează în birocraţie şi minciună. Sunt doar 11 locuri în spitalele din România pentru victimele care au suferit arsuri majore. Proiectele rămân pe hârtie, iar adevărul care-i omoară pe oameni cu zile este din nou cosmetizat ca să arate bine.
Noaptea de 30 octombrie 2015. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale Spitalului de Urgenţă Floreasca arată amploarea dezastrului: pentru răniţii aduşi în număr mare aproape că nu mai e loc în unitatea de primiri urgenţe. 56 au ajuns la Floreasca. Medicii au fost chemaţi de acasă şi au dat tot ce au putut pentru a-i salva pe tineri.
Secţia de Arşi a Spitalului Floreasca, deşi inaugurată cu 5 ani înainte, nu funcţiona în noaptea incendiului din Colectiv. Nu avea aparatură suficientă şi nici personal calificat să îngrijească marii arşi'.
De altfel, nici un spital din România nu era pregătit să-i trateze în condiţii de siguranţă pe cei 146 de răniţi, mulţi dintre ei cu arsuri foarte grave. Aveam doar 10 locuri de terapie intensivă pentru marii arşi, nu existau zone de izolare sterile, nu aveam personal medical suficient care să ştie cum să trateze astfel de cazuri, iar spitalele colcăiau de infecţii. Şi cel mai îngrozitor lucru, autorităţile negau că ar fi lipsuri sau probleme în sistem.
Nicolae Bănicioiu, declarație 1 noiembrie 2015: "Chiar nu avem nevoie de nimic în acest moment. Și Franţa. Și din Germania, deci am primit din foarte mute părţi astfel de solicitări. Momentan noi ne descurcăm foarte bine, iar medicii noştri pot face faţă cu brio oricărei situaţii."
25 de victime au murit atunci în spitalele din România. 121 au supravieţuit cu răni cumplite, pe trup şi în suflet.
Realitatea hâdă îşi făcea încet loc. Cu fiecare dezvăluire apărută în presă, oamenii aflau că nu sunt destule paturi pentru marii arşi, că nu există camere aseptice în spitale, că se foloseau dezinfectanţi diluaţi. Apoi au urmat promisiunile că lucrurile vor fi îndreptate.
Un scandal provocat de imagini filmate în secţia de terapie intensivă a Spitalului de Chirurgie Reparatorie şi Arsuri care arată mizeria de acolo a obligat autorităţile să dea bani pentru modernizarea şi sterilizarea spaţiului. A fost singura investiţie dusă până la capăt.
Este însă o secţie în care pot fi trataţi în acelaşi timp 5 pacienţi cu arsuri grave.
Nu puţine au fost situaţiile în care toate cele 5 paturi ale secţiei de TI au fost ocupate iar medicii au fost puşi în situaţia de a refuza pacienţii.
Cristian Niţescu, doctor: ''Pacienţii grav pot sta în TI şi o lună şi peste o lună, avem tehnologia, aparatură, pregătirea personalului sunt la standarde europene, dar din punct de vedere al suprafeţelor şi filtrelor încă mai avem nevoie de îmbunătăţiri'.''
Un alt scandal legat de secţia pentru persoane care au suferit arsuri grave de la Spitalul de Urgenţă Floreasca dezvăluia în 2015 că cele 6 paturi există, dar spaţiul nu este funcţional. Abia anul trecut a fost dotată şi poate primi bolnavi.
Bogdan Oprița: ”Pacienții pot fi trataţi în UPU, pot fi operaţi, dar e responsabilitatea MS de a decide ce face cu ei. Să-i transportăm la alte unităţi din ţară sau din afară'.'
Tot la cel mai mare Spital de Urgenţă din ţară, Floreasca, o barocameră cumpărată cu patru milioane de lei, tocmai pentru a trata marii arşi, zăcea nefuncţională. Nu a fost pornită vreodată, iar anul trecut ministrul Voiculescu spunea că este bună pentru tratamente anti-îmbătrânire.
Astăzi, tragem linie şi vedem că după doi ani, România poate să îngrijească doar 11 oameni care suferă arsuri majore în loc de 10, cât reuşea cu greu în 2015.
În tot acest timp, miniştrii Sănătăţii au promis că numărul paturilor pentru astfel de victime va creşte. Dar nu s-au ţinut de cuvânt. La Timişoara şi Iaşi ar fi trebuit deschise centre pentru arşi.
Gheorghe Nodiți - Şef Secţie Chirurgie Plastică Spitalul Judeţean Timişoara: ''Implicările politice, schimbările miniştrilor de nu ştiu câte ori, au fost lucruri care nu au făcut decât ca astfel de proiecte să fie închise într-un sertar.''
Iar la Iaşi situaţia este asemănătoare. În ultimele 8 luni, ministrul sănătăţii Bodog a declarat în repetate rândur că vor sosi echipamentele necesare. Însă până acum nu s-a întâmplat nimic.
În schimb, guvernanţii acuză. Dau mereu vină pe cei care au fost înaintea lor la putere.
Florian Bodog: “Am avut un guvern care a venit pe o tragedie pe arşi și care n-a făcut nimic. Eu de când am venit am făcut ordin pentru a reglementa modiul în care funcționează centrele de mari arşi, am dat drumul la dotări, ceea ce am putut am făcut.”
Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii: "Dacă cei care au fost înainte şi cei care au venit după ar fi făcut cât am făcut noi în 7 luni şi jumătate am fi fost în cu totul şi cu totul alt punct. Îmi pare rău că nu am făcut mai mult.''
Între timp, oamenii mor în spitale din cauza lipsurilor, a dezinteresului şi a corupţiei, care încă ucide.
Spitalele din România nu au nici astăzi medicamente, aparatură, dezinfectanţi şi săli de operaţii sterilizate. Nu sunt suficiente secţii care să îngrijească marii arşi. Şi nu s-a săpat un metru la fundaţia unui viitor spital nou.
Liviu Dragnea: Vorbim de investiţii în infrastructura de santatate pe care le avem în program, de aproximativ 5 miliarde de euro.
Reporter: Câte spitale a construit PSD în timpul guvernării?
Liviu Dragnea: De la zero? Niciunul.
