Deși infecția poate debuta ca o gripă, aceasta poate progresa rapid spre forme severe și amenințătoare de viață, care necesită îngrijire medicală de urgență. Află în continuare ce este hantavirusul, cum se manifestă și cum reduci riscul de a contacta infecția.

Ce este hantavirusul

Hantavirusurile reprezintă un grup de virusuri transmise de rozătoare, care pot cauza infecții grave în cazul oamenilor. Există peste 20 de tipuri de hantavirus. Conform Cleveland Clinic, cei mai comuni dintre aceștia sunt:

  • Virusul Andes: Este întâlnit în America de Sud, în special în Argentina și Chile. Odată ce rozătoarele transmit acest virus la om, infecția poate fi răspândită prin contact apropiat cu alte persoane. Virusul Andes este răspunzător pentru focare localizate și ocazionale de infecții cu hantavirus, precum cel înregistrat în mai 2026 pe un vas de croazieră;
  • Virusul Sin Nombre: Este întâlnit mai des în America de Nord și regiunile vestice ale Statelor Unite ale Americii. Se transmite prin contact cu rozătoarele și nu există dovezi că se poate răspândi de la o persoană la alta;
  • Hantavirusurile Old World: Aceste tipuri de virusuri sunt întâlnite în anumite regiuni din Asia și Europa (China, Coreea, partea estică a Rusiei și partea europeană a Rusiei). Nu se pot răspândi de la o persoană la alta. 

În cazurile severe, hantavirusurile pot cauza afecțiuni amenințătoare de viață. Virusurile Andes și Sin Nombre sunt asociate cu dezvoltarea complicațiilor pulmonare (sindromul pulmonar cu hantavirus), iar cele Old World pot cauza complicații renale (febră hemoragică cu sindrom renal). 

Cum se transmite hantavirusul de la animale la oameni

Hantavirusul se transmite la oameni prin contactul cu rozătoare infectate (cum ar fi șoareci și șobolani), prin expunere la urina, excrementele sau saliva acestora, precum și prin mușcătură, zgârietură sau consumul alimentelor contaminate. 

Recomandări Video

Factorii care cresc riscul de a contacta virusul:

  • Traiul în spații insalubre, infestate cu rozătoare;
  • Curățarea spațiilor închise/neventilate/infestate (ex: hambar, pod, subsol), cum ar fi prin măturare uscată (ceea ce duce la răspândirea particulelor infecțioase în aer);
  • Munca în agricultură/lucrări forestiere;
  • Călătorii în zone endemice sau în destinații naturale infestate cu rozătoare sălbatice;
  • Campingul și cazarea în spații rar folosite (ex: bungalouri, rulote, cabane izolate).

Mai puțin frecvent, virusul se poate transmite și de la om la om, prin contact apropiat prelungit (cum ar fi între membrii familiei sau între partenerii intimi). Acest tip de transmitere a fost documentat doar pentru virusul Andes, explică Organizația Mondială a Sănătății. 

Ce rozatoare sunt purtătoare de hantavirus

Există numeroase specii de rozătoare care pot fi purtătoare de hantavirus, iar acestea variază în funcție de regiunea geografică, prezintă Mohammed Mir în studiul „Hantaviruses”. Printre rozătoarele care pot transmite virusul se numără:

  • Șoarece scurmător (Clethrionomys glareolus);
  • Șoareci cu spate roșu (Clethrionomys rutilus);
  • Șoareci cu picioare albe (Peromyscus leucopus);
  • Șoarecele de cerb (Peromyscus maniculatus);
  • Șobolanul de bumbac (genul Sigmodon);
  • Șobolanul de orez (genul Oryzomys);
  • Șoarece vărgat de câmp (Apodemus agrarius).

Simptomele infecției cu hantavirus

Simptomele infecției cu hantavirus apar după 1-3 săptămâni (sau uneori până la 8 săptămâni) după expunere și pot fi confundate cu o răceală sau o gripă. În funcție de tipul virusului implicat, manifestările pot include:

  • Febră;
  • Dureri de cap;
  • Frisoane;
  • Tulburări digestive (greață, diaree, vărsături, dureri abdominale);
  • Dureri musculare;
  • Oboseală;
  • Amețeli.

Dacă apar complicații, simptomele se intensifică și apar manifestări noi pe parcurs.

Sindromul pulmonar cu hantavirus este o boală severă care afectează plămânii, iar simptomele apar la 1-8 săptămâni de la contactul cu virusul. Jumătate dintre pacienții care dezvoltă acest sindrom prezintă, în primă fază: amețeli, dureri de cap, frisoane și tulburări digestive. Însă în 4-10 zile după această fază inițială, apar:

  • Tuse și acumulare de lichid în plămâni;
  • Dificultăți de respirație (respirație scurtată);
  • Ritm cardiac rapid;
  • Senzația de apăsare în piept sau constricție toracică;
  • Șoc.

Febră hemoragică cu sindrom renal reprezintă o altă complicație severă, care apare la nivelul rinichilor, în general la 1-2 săptămâni de la contactul cu virusul. Manifestările includ:

  • Vedere încețoșată;
  • Febră/frisoane;
  • Dureri de cap intense;
  • Greață;
  • Dureri de spate și abdominale;
  • Înroșirea feței;
  • Înroșirea ochilor;
  • Erupții pe piele;
  • Urinare în cantitate mică sau sânge în urină;
  • Scăderea tensiunii arteriale;
  • Insuficiență renală. 

Cât de periculos este hantavirusul pentru oameni

Riscul de complicații depinde de tipul de virus, deoarece unele tulpini sunt mai agresive, precum și de răspunsul imun al organismului. 

Unii pacienți prezintă forme ușoare sau chiar asimptomatice și se recuperează rapid. Însă în anumite cazuri, infecția poate afecta plămânii, inima, rinichii, vasele de sânge și poate progresa rapid spre complicații grave potențial fatale:

  • Insuficiență de organ;
  • Sindrom de detresă respiratorie acută;
  • Șoc cardiogenic;
  • Coagulare intravasculară diseminată.

Acestea sunt favorizate de cele două sindroame clinice majore care pot apărea în cazul infecției cu hantavirus:

  • Sindromul pulmonar cu hantavirus: Acesta este fatal în 38% din cazuri, conform CDC (Center for Disease Control and Prevention). În lipsa tratamentului, decesul poate surveni în 24-48 de ore după ce virusul afectează inima și plămânii, explică Cleveland Clinic. De aceea, tratamentul de urgență este esențial în aceste cazuri;
  • Febră hemoragică cu sindrom renal: În acest caz, severitatea bolii diferă în funcție de virusul implicat. În timp ce virusurile Hantaan și Dobrava se asociază cu deces în 5-15% dintre cazuri, infecțiile cu virusurile Puumala, Saaremaa și Seoul sunt fatale în mai puțin de 1% dintre cazuri. 

Având în vedere riscurile, pacienții cu hantavirus trebuie să rămână spitalizați și sub monitorizare medicală. În cazul în care apar complicații, intervenția medicală promptă este esențială pentru supraviețuire. 

Cum se diagnostichează infecția

Diagnosticul infecției cu hantavirus poate fi dificil, deoarece simptomele sunt comune cu cele ale altor afecțiuni, cum ar fi alte infecții respiratorii. Prin urmare, este necesară o anamneză medicală atentă, pentru identificarea factorilor precum istoricul de călătorii sau condițiile de trai. 

Pentru a diagnostica infecția cu hantavirus, medicul poate recomanda un test RT-PCR sau analize de sânge pentru identificarea anticorpilor specifici. 

Există tratament pentru hantavirus?

Nu există un medicament antiviral specific pentru tratarea hantavirusului. Tratamentul presupune monitorizarea atentă, izolarea (carantină pentru limitarea răspândirii infecției), ameliorarea simptomelor și gestionarea complicațiilor. Astfel, în cazurile confirmate, este necesară spitalizarea. Atunci când apar complicații, pot fi efectuate tratamente precum:

  • Administrare intravenoasă de fluide;
  • Ventilație mecanică;
  • Terapie cu oxigen;
  • ECMO (Oxigenare Extracorporeală cu Membrană) – procedură de suport vital utilizată în secția de terapie intensivă în cazuri critice;
  • Dializă (pentru susținerea funcției renale).

Cum te poți proteja de infectare

Următoarele măsuri pot reduce riscul de a te infecta:

  • Menține curățenia în locuință și la locul de muncă;
  • Acoperă găurile din pereți prin care ar putea intra rozătoare;
  • Folosește capcane de rozătoare în jurul casei, dacă trăiești în mediu rural sau la casă;
  • Curăță resturile de mâncare care ar putea atrage rozătoare și depozitează în siguranță alimentele;
  • Spală-te riguros pe mâini înainte de masă;
  • Atunci când călătorești cu cortul, depozitează mâncarea corect, în recipiente închise etanș și alege cu atenție locul de campare.

Adoptă măsuri sigure de igienă atunci când cureți spațiile contaminate:

  • Poartă mănuși și o mască de protecție respiratorie;
  • Evită aspirarea/măturarea uscată a excrementelor de rozătoare. Umezește podelele cu soluție dezinfectantă/clor înainte de a le curăța, pentru a evita răspândirea particulelor în aer și inhalarea lor;
  • Se recomandă curățarea excrementelor și urinei de rozătoare folosind prosoape de hârtie. Aruncă-le imediat la gunoi, apoi curăță încă o dată folosind dezinfectant;
  • Spală-te riguros pe mâini după ce ai curățat spațiile potențial contaminate (atât înainte, cât și după scoaterea mănușilor);
  • În cazul unui focar, cere ajutorul unei firme specializate în deratizare.

Prin urmare, infecția cu hantavirus se poate asocia cu anumite complicații severe care necesită tratament urgent. Dacă apar simptomele infecției în urma contactului cu obiecte sau spații potențial contaminate de rozătoare, adresează-te medicului pentru investigații.