Calendarul național de vaccinare stabilește schema de imunizare gratuită de la naștere până la adolescență, însă, în practică, există și vaccinuri opționale recomandate de medici, precum și reguli administrative care țin de accesul copiilor în colectivitate.
Iată cum arată, în 2026, programul de vaccinare din România și ce trebuie să știe părinții despre vaccinurile incluse, cele opționale și implicațiile refuzului imunizării.
Calendarul Național de Vaccinare în România, în 2026
În România, vaccinarea copiilor începe încă din primele ore de viață și continuă până în adolescență, conform calendarului stabilit la nivel național. Vaccinurile incluse în această schemă sunt gratuite și sunt administrate atât în maternitate, cât și ulterior, de către medicul de familie, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică.
Programul urmărește protejarea copiilor împotriva unor boli infecțioase severe încă din primii ani de viață, conform insp.gov.
Prima etapă are loc imediat după naștere:
- vaccinul împotriva hepatitei B – administrat în primele 24 de ore
- vaccinul BCG – administrat în primele zile de viață, pentru protecția împotriva formelor grave de tuberculoză
De la vârsta de două luni, schema este continuată de medicul de familie prin administrarea unui vaccin combinat care oferă protecție împotriva:
- difteriei
- tetanosului
- tusei convulsive
- poliomielitei
- infecțiilor cu Haemophilus influenzae tip B
- hepatitei B
În paralel, se administrează și vaccinul pneumococic, destinat prevenirii unor infecții severe precum pneumonia sau meningita.
Aceleași vaccinuri sunt administrate din nou la patru luni, iar la 11 luni se face rapelul.
La vârsta de un an este administrat vaccinul ROR, care protejează împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului, urmat de o doză de rapel la 5 ani.
În jurul vârstei de 5–6 ani se administrează un vaccin combinat împotriva:
- difteriei
- tetanosului
- tusei convulsive
- poliomielitei
La 14 ani este administrat vaccinul dTpa, destinat adolescenților, care oferă protecție împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive.
În situații speciale, schema de vaccinare poate fi adaptată, la recomandarea medicului.
Este sau nu vaccinarea copiilor obligatorie în România
Vaccinarea copiilor nu este obligatorie în România. Potrivit Ministerului Sănătății, strategia națională de vaccinare are ca scop asigurarea accesului echitabil la vaccinuri, nu impunerea acestora. Oficialii precizează că niciun act normativ elaborat de instituție nu prevede obligativitatea vaccinării și că acest lucru nu se va schimba.
Ministerul subliniază că vaccinarea rămâne un act medical bazat pe alegerea informată a părinților. Statul își propune să ofere acces gratuit la vaccinuri și să încurajeze informarea corectă a populației, inclusiv prin pregătirea specialiștilor care pot explica beneficiile imunizării.
De exemplu, vaccinarea anti-HPV va putea fi realizată gratuit pentru femei și adolescenți, fete și băieți, însă doar la cerere, cu recomandarea medicului de familie.
În mediul școlar, vaccinarea nu este obligatorie, însă autoritățile urmăresc creșterea gradului de informare privind rolul acesteia în prevenirea bolilor.
Există totuși situații epidemiologice speciale — cum ar fi apariția unui focar de boală infecțioasă — în care copiii nevaccinați pot fi temporar ținuți acasă, ca măsură de protecție, până la stingerea focarului.
Ce vaccinuri sunt incluse în schema națională gratuită
Schema națională de vaccinare include vaccinuri care protejează împotriva unor boli infecțioase considerate cu risc major pentru sănătatea copiilor.
Printre acestea se numără vaccinurile împotriva:
- hepatitei B
- tuberculozei (BCG)
- difteriei
- tetanosului
- tusei convulsive
- poliomielitei
- infecțiilor cu Haemophilus influenzae tip B
- pneumococului
- rujeolei, rubeolei și oreionului (ROR)
Acestea sunt oferite gratuit și sunt administrate conform calendarului național, în maternitate și apoi prin medicul de familie.
Ce vaccinuri sunt considerate „obligatorii” în practică
Deși vaccinarea nu este obligatorie prin lege, vaccinurile din schema națională sunt considerate, în practică, esențiale.
Acest lucru se datorează rolului lor în prevenirea unor boli grave și în menținerea imunității colective. Medicii recomandă ferm administrarea lor, iar majoritatea copiilor din România sunt vaccinați conform acesteischeme.
În situații epidemiologice speciale, cum ar fi apariția unui focar de boală infecțioasă, copiii nevaccinați pot fi temporar ținuți acasă, ca măsură de protecție.
