Theodor Paleologu: Religia ar trebui să ne facă să înțelegem mai bine Ucraina. În fond, avem aceleași tradiții
Fundația Paleologu propune, în parteneriat cu UNICEF, o serie de clipuri video despre istoria și cultura Ucrainei dedicate românilor și, în oglindă, alte zece clipuri video despre istoria și cultura României.
Fiecare temă este prezentată de profesorul și diplomatul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu. Clipurile sunt dedicate celor peste 85.000 de refugiați ucraineni rămași în România.
România și Ucraina se aseamănă foarte mult, din punct de vedere religios. Ambele națiuni sunt majoritar ortodoxe, cu minorități greco-catolice semnificative, care au avut un rol major în mișcările de emancipare națională.
Theodor Paleologu: Ca și România, Ucraina e o țară foarte diversă din punct de vedere religios. Sigur, ortodoxia este religia cea mai prezentă în Ucraina, și a fost religia oficială a Imperiului Kievean încă din secolul X, la convertirea lui Vladimir.
A existat o Mitropolie a Kievului încă de atunci, recunoscută de Constantinopol , însă toate transformările Mitropoliei de Kiev sunt absolut fascinante, pentru că, în 1299, Mitropolia de Kiev a fost transferată mai exact la Vladimir, însă rămânând cu titlu de Mitropolia Kievului. Iar în 1325, a fost transferată la Moscova.
Mai târziu, în 1596, când polonezii au impus unirea Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică, mitropolitul Kievului a trecut la Biserica Greco-Catolică. Deci, practic, n-a mai existat mitropolie ortodoxă în actuala Ucraină. Abia mai târziu, în 1620, a fost recreată Mitropolia Ortodoxă a Kievului. Și aici trebuie spus că un rol foarte important l-au jucat cazacii, confreriile ortodoxe - evident susținute de Patriarhia de Constantinopol - și, nu în ultimul rând, aș vrea să menționez rolul moldovenilor. Pentru că secolele XVI, XVII, început de XVIII, sunt epoca de aur a relațiilor între actuala României și actuala Ucraină.
În primul rând trebuie menționat Petru Movilă sau Petro Mohila, cum îi spun ucrainenii, care a fost mitropolitul Kievului în secolul XVII. În 1633 devine mitropolit la doar 36 de ani. Până la moartea lui, în 1647, a fost o figură absolut enormă în istoria religioasă a Ucrainei. Evident, este fiul domnitorului Simion Movilă. Toată familia Movilă e atât de importantă în istoria Moldovei, iar Petru Movilă e una dintre cele mai mari figuri spirituale și culturale din istoria Ucrainei.
În sens invers, un ucrainean prezent în România este Sfântul Paisie Velicicovschi, care a jucat un rol atât de important în redescoperirea spiritualității isihaste în Moldova și, de fapt, în tot spațiul ortodox. Sigur că, despre Biserica Ortodoxă trebuie vorbit și în contextul contemporan, pentru că, așa cum se știe, există un conflict între Constantinopol și Moscova. Există mai multe biserici în Ucraina, există acei ortodoși care depind de Patriarhatul de Moscova, dar există și o Biserică autocefală, între timp recunoscută de Patriarhia de Constantinopol.
Să ne întoarcem atenția și către Biserica Greco-Catolică. Ea a fost într-adevăr creată de Polonia, așa cum spuneam, prin Unirea de la Prest din 1596. Dar, în mod foarte interesant, ca și în cazul României, Biserica Greco-Catolică a jucat un rol foarte important în renașterea conștiinței naționale, așa cum s-a întâmplat la noi cu Școala Ardeleană.
Este exact același fenomen: preoți, episcopi greco-catolici care contribuie la relansarea unei conștiințe naționale ucrainene. În sfârșit, să nu uităm - foarte important - comunitatea evreiască din Ucraina, pentru că pe teritoriul actualei Ucrainei a existat un imperiu de confesiune iudaică, Imperiul Khazar. Khazarii erau un neam turcic convertit însă la iudaism, și Imperiul Kievean - fondat de Vladimir - s-a tot războit cu Imperiul Khazar, de confesiune iudaică.
Acum, sigur, există o teorie conform căreia evreii așchenazi ar fi, toți, descendenții acestor khazari. Nu este foarte convingătoare această teorie. Cei mai mulți evrei din Ucraina erau, evident, veniți din Europa Centrală, din Europa Occidentală, de unde erau alungați. Cert este că în Ucraina a existat o enormă comunitate evreiască, persecutată sau ținută la distanță în perioada Rusiei țariste. Au existat pogromuri foarte grave la Chișinău, la Kiev, la Odesa și, de asemenea, această comunitate foarte importantă evreiască a fost pur și simplu devastată, masacrată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
A fost o enormă pierdere, o enormă tragedie umană. Iată, așadar, o țară foarte diversă din punct de vedere religios, așa cum este și România. Iar religia, cred eu, ar trebui să ne facă să înțelegem mai bine Ucraina, pentru că, în fond, avem aceleași tradiții, tradiții foarte asemănătoare - din punct de vedere teologic, identice. Și ați văzut că și povestea legată de uniatism, de Biserica Greco-Catolică, seamănă cu ce s-a întâmplat în Țările Române. Din păcate, și soarta comunităților evreiești este tot așa, foarte asemănătoare.
