Theodor Paleologu: În 1990, România semăna foarte mult cu Ucraina. Noi ne-am orientat însă mai devreme către UE și NATO

Fiecare temă este prezentată de profesorul și diplomatul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu. Clipurile sunt dedicate celor peste 85.000 de refugiați ucraineni rămași în România.

În acest episod, Theodor Paleologu ne reamintește că, în 1990, imediat după căderea comunismului, nu existau mari diferențe între România și Ucraina. Schimbările au venit însă odată cu orientarea noastră către Uniunea Europeană și NATO, care în Ucraina a venit mai târziu.

Citește și

Cum a ajuns Petre Roman inculpat în Dosarul Mineriadei din 1990: „în subsolul Universității s-au găsit 22 de arme cu glonț; la sediul PNȚCD, substanțe halucinogene și materiale legionare”

Theodor Paleologu: România de după 1989, adică după răsturnarea lui Ceaușescu, seamănă foarte mult cu Ucraina. Aceeași corupție, același traseism politic, diferențe regionale foarte mari între vest și est, un partid social-democrat foarte puternic, hegemonic aș spune, care niciodată n-a coborât sub 26 %, la fel cum în Ucraina a existat Partidul Regiunilor, care niciodată n-a coborât sub 30 %. Deci semănăm foarte mult în privința politicii. Și Ucraina, și România au avut parte de același tip de politică.

Sigur că marea diferență este că România s-a orientat foarte devreme către Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică, și am reușit acest lucru. Este marea reușită a României, după '89 - intrarea în NATO, în 2004, și apoi în Uniunea Europeană, în 2007. Acestea sunt deziderate pentru Ucraina.

Haideți să vedem care sunt figurile principale ale acestei perioade. Voi vorbi doar despre președinți. În primul rând, Ion Iliescu, care seamănă destul de mult cu Leonid Kravciuk și cu (Leonid) Kucima, în sensul că era un vechi activist al Partidului Comunist. Fusese ministru pe vremea lui Ceaușescu, fusese prim-secretar la Timișoara și la Iași, iar ce voia el era un socialism cu față umană. Însă s-a adaptat, a văzut dincotro bate vântul și s-a adaptat, s-a orientat și el către integrarea europeană și atlantică. A pierdut alegerile în 1996, în favoarea lui Emil Constantinescu, un profesor de de geologie de la Universitatea din București, care a suscitat foarte multe speranțe. Însă dezamăgirea a fost pe măsură. Și nu e în întregime el de vină. Situația a fost în mare măsură de așa natură încât nu s-a mai putut prezenta la alegerile din 2000 - a renunțat să se prezinte din nou în alegeri .

"Emil Constantinescu a fost cel care a semnat Tratatul cu Ucraina, fără de care nu puteam intra în NATO"

Însă în vremea lui Constantinescu a fost semnat Tratatul dintre Ucraina și România, în 1997. Este un tratat foarte important pentru integrarea României în NATO, care a avut loc șapte ani mai târziu. De asemenea, Emil Constantinescu a reprezentat totuși alternanță în politica românească. S-a văzut că se poate și altceva. Ion Iliescu a revenit la putere în 2000, pe fondul problemelor sociale și economice, până în 2004, iar a a doua perioadă a lui Iliescu a fost ceva mai bună decât prima.

În timp ce prima perioadă, din 1990 până în 1996 a fost o stagnare totală, în 2004 Ion Iliescu l-a lăsat în mare măsură pe Adrian Năstase, prim-ministrul lui, să conducă efectiv România cu - mă rog -, bune și rele. Nu vreau să intru în detalii, ca să nu suscit polemici. În orice caz, în acea perioadă sunt încheiate tratativele României cu Uniunea Europeană, și tot în acea perioadă intră România în Alianța Nord-Atlantică.

Traian Băsescu a fost singurul președinte care a trecut de două referendumuri pentru suspendarea lui

În sfârșit, în 2004 este ales președinte Traian Băsescu, un marinar, un căpitan de vas cu multă autoritate și carismă, care însă a polarizat foarte mult societatea românească. Este un luptător în primul rând, care suscită entuziasm pe de o parte, și foarte multă antipatie de cealaltă parte. De altminteri, de două ori a au existat referendumuri pentru răsturnarea lui, pentru suspendarea lui de la putere - în 2007 și în 2012.

Aceste referendumuri n-au avut succes, însă - e interesant -este singurul președinte care s-a confruntat cu o asemenea problemă. Traian Băsescu a avut și el două mandate 2004-2009, 2009-2014, iar în 2014 a fost ales Klaus Iohannis, primarul unui oraș din Transilvania, primarul Sibiului, actualul președinte. Și în cazul lui, alegerea a fost facilitată de faptul că Partidul Social Democrat a avut candidați pe care electoratul nu prea i-a agreat. Mă refer la Victor Ponta și la doamna Dăncilă. Și în felul ăsta, Klaus Iohannis, de ambele dăți, a fost ales aproape triumfal în funcția de președinte. Sigur, fiind eu însumi implicat în viața politică românească, există riscul să fiu puțin subiectiv sau partizan.

Am încercat pe cât posibil să vă prezint lucrurile cu o anumită distanță, făcând abstracție de simpatiile sau antipatiile mele. Deci, una peste alta, cu această clasă politică pe care o avem, compusă în mare măsură din impostori, corupți, mediocrități și așa mai departe, România a mers într-o direcție bună, devenind parte a Uniunii Europene, devenind parte a Alianței Nord-Atlantice. Creșterea economică este remarcabilă, este printre cele mai mari din Europa. Și să știți, când am văzut filmul cu Zelenski, serialul despre președintele Ucrainei, am recunoscut foarte multe din situațiile politicii românești.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Apare un nou stadion de 5 stele în România! Guvernul aprobă azi toate actele