România, codașă la reciclarea hainelor: 99% dintre textile ajung la groapa de gunoi sau sunt incinerate
Doar 1% din hainele aruncate de români sunt reciclate, iar restul ajung la groapa de gunoi sau sunt incinerate. Media europeană este de 22%, și doar câteva țări ating o cotă de reciclare de 50%.
Aceste procente sunt cu atât mai îngrijorătoare, cu cât industria textilă este extrem de poluantă și e al doilea cel mai mare consumator de apă la nivel global, după agricultură, spune Mădălina Corciu, PR & CSR manager al Humana People to People România.
Pentru producerea unui simplu tricou se folosesc în medie 2.700 de litri de apă, în condițiile în care un astfel de articol vestimentar este purtat, în medie la nivel european, de doar șapte ori, înainte de a fi aruncat.
“Acum, dacă stăm să ne gândim cam câte tricouri avem acasă, (…) am ajuns undeva la 100 și ceva de ani în care un om ar putea bea apă. În condițiile în care, inclusiv în România, ne confruntăm deja cu secetă, nu mai spun de alte continente”, a precizat ea, într-un interviu pentru PRO Verde.
Situația s-ar putea îmbunătăți și în România, de la 1 ianuarie 2025, când va intra în vigoare legislația privind obligativitatea colectării separate pentru produsele textile.
Mădălina Corciu: Practic, țara noastră este obligată să asigure un sistem prin care oamenii pot pune hainele sau produsele textile pe care nu le mai folosesc în containere speciale, pentru a intra apoi într-un sistem de sortare, cu scopul de reutilizare și reciclare.
Ciprian Stănescu: Și cum stăm aici?
Mădălina Corciu: Oradea este fruntașă, din ce am văzut. Anul trecut deja anunțaseră 65 de containere amplasate. Cumva, în vestul României sunt deja containere amplasate. În București, din ce știu, este într-un singur sector, și mai urmează unul, este în curs de implementare.
Există și anumite inițiative private. De exemplu, vedem în parcările marilor mall-uri sau retaileri anumite containere. În orașul în care locuiesc eu, în Ploiești, sunt doar două containere ale unei asociații cu scop social.
Ciprian Stănescu: Crezi că vom putea vedea un impact similar cu ce se întâmplă la Returo, când avem aproape 2,5 miliarde de de ambalaje într-un an? Cum vezi lucrurile?
Mădălina Corciu: Nu imediat, pentru că vom avea colectare. Însă mai apoi, statul și autoritățile trebuie să asigure acest management. Se colectează, apoi ele trebuie să meargă către un centru de sortare, unde există o sortare manuală.
Există astfel de centre și în România. Un sortator profesionist ia produsele fiecare în parte, și le pune pe diverse categorii de sortare - pentru reutilizare sau pentru reciclare.
Dacă ne gândim la reciclare, în momentul acesta sunt foarte puține fabrici în România pentru a recicla textilele post-consum. Există pentru textile industriale.
Reciclarea textilelor este mult mai complicată decât cea a plasticului
Ciprian Stănescu: Dar reciclarea textilelor pare mai complicată decât cea a plasticului. Povestește-ne un pic, că e mult mai complicat.
Mădălina Corciu: “Este mult mai complicat. Imaginează-ți că te uiți pe eticheta unei haine și rareori găsești să fie 100% dintr-o anumită fibră. De obicei sunt mixuri de fibre, iar tehnologiile actuale de reciclare nu prea permit reciclarea mixurilor de fibre. Materiale care conțin, de exemplu, poliester cu bumbac și cu lână.
Nu suntem încă acolo cu tehnologiile încât să putem recicla astfel. Mai degrabă ar putea fi reciclat undeva la 95-99%, dacă este poliester sau bumbac.
Apoi, există mai multe tipuri de reciclare. Există reciclarea fibră la fibră - adică din bumbac să-ți iasă tot bumbac, care poate fi cu pierdere de valoare. Adică dintr-un tricou de bumbac ajungi să ai o lavetă industrială sau material termoizolant pentru geci sau pentru industria auto.
Dar rar există tehnologii ca dintr-un tricou de bumbac să iasă o fibră care să poată fi folosită iar la produse textile. Iar în acest moment doar 1% din produsele noi puse pe piață conțin fibre reciclate. Mă refer la haine.”
Deși Comisia Europeană a emis o strategie pentru economia circulară, menită să reducă impactul industriei textile asupra mediului, măsurile concrete la nivel național întârzie să apară.
“Dacă nu vom avea o schimbare cât de curând, bineînțeles, impactul va crește. Adică cifrele sunt îngrijorătoare și toate statisticile în acest sens ne arată acest lucru. În Europa, mai devreme de doi ani, nu se vor putea lua măsuri, cu adevărat. Pentru că deocamdată legile sunt în curs de scriere la nivelul Comisiei Europene, iar apoi țările, în minim doi ani vor putea avea o legislație care să prevină supraproducția și să aibă un sistem potrivit de management al deșeurilor textile”, a precizat Corciu.
