Un nou proiect de lege depus de deputatul PSD Marian Neacșu propune un mecanism prin care statul ar putea interveni pentru a menține în funcțiune capacități industriale și economice considerate importante atunci când acestea se confruntă cu dificultăți financiare sau ajung în insolvență.

Inițiativa legislativă stabilește mecanismele prin care Guvernul ar putea declara anumite companii sau active drept obiective de interes strategic și ar putea aproba preluarea acestora de către stat. Măsura ar urma să se aplice unor domenii precum energia, industria de apărare, industria prelucrătoare, sectorul farmaceutic, transporturile și industria alimentară.

„Situațiile concrete care au determinat inițiativa au trăsături comune: operatori economici care desfășoară activități în sectoare industriale sau energetice cu relevanță sistemică se află în proceduri de prevenire a insolvenței sau de insolvență; procedurile de valorificare a activelor eșuează sau se prelungesc; statul deține creanțe importante, dar insuficiente pentru a capta activul; iar activul se degradează pe durata procedurii, cu risc de pierdere ireversibilă a capacității de producție”, se arată în expunerea de motive a proiectului.

Una dintre principalele prevederi ale proiectului vizează posibilitatea transferării unor active în proprietatea statului pentru stingerea datoriilor. Proiectul stabilește un mecanism prin care acest transfer s-ar realiza la valoarea de piață a bunurilor, stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat.

Recomandări Video

Valoarea activelor ar urma să fie compensată cu datoriile eligibile ale companiei către stat, în ordinea stabilită de proiect. Sunt prevăzute, între altele, creanțele reprezentând ajutor de stat declarat ilegal, TVA aferentă operațiunii, dacă este cazul, creanțele garantate cu garanții reale asupra bunurilor transferate și celelalte creanțe fiscale și bugetare.

Proiectul de lege poate fi consultat AICI. Expunerea de motive poate fi consultată AICI.

Ce companii ar putea fi considerate strategice

Proiectul enumeră 12 domenii strategice ale economiei naționale. Printre acestea se numără industria extractivă și materiile prime critice, industria de apărare, industria prelucrătoare, tehnologia informației și comunicațiilor, industria maritimă și portuară, industria aeronautică și sectorul farmaceutic.

Simpla activitate într-unul dintre aceste sectoare nu ar fi suficientă pentru ca o companie să intre automat sub incidența legii. Trebuie subliniat că proiectul stabilește criterii privind importanța economică a activității și efectele pe care întreruperea acesteia le-ar putea avea asupra economiei naționale.

Proiectul enumeră 12 domenii strategice ale economiei naționale:

  • industria extractivă, inclusiv materiile prime critice;
  • industria prelucrătoare: oțel, aluminiu, ciment și produse chimice;
  • industria națională de apărare;
  • tehnologia informației și comunicațiilor, inclusiv securitatea cibernetică și inteligența artificială;
  • industria maritimă și portuară;
  • industria aeronautică;
  • transportul energiei electrice, gazelor naturale, țițeiului și combustibililor;
  • producția, distribuția, furnizarea și stocarea energiei;
  • sectorul farmaceutic;
  • infrastructura de transport de interes național;
  • industria alimentară;
  • infrastructura de alimentare cu apă.

Procedura ar începe cu o analiză realizată de ministerul competent pentru domeniul în care activează compania sau căruia îi aparține activul. Aceasta ar trebui să cuprindă situația economico-financiară și juridică, valoarea bunurilor, costurile de conservare și operare, obligațiile de mediu și alternativele de intervenție. Pentru anumite domenii, printre care industria de apărare, energia și infrastructura de transport de interes național, proiectul stabilește avizarea prealabilă de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării a proiectului de hotărâre a Guvernului.

Proiectul prevede că transferul activelor ar putea avea loc și în cazul companiilor aflate în proceduri de prevenire a insolvenței sau de insolvență. În plus, după preluare, activele ar intra, de regulă, în proprietatea privată a statului și în administrarea unei entități desemnate. În anumite condiții, dacă uzul sau interesul public o justifică, acestea ar putea trece în proprietatea publică a statului.

„Activele se preiau, ca regulă, în proprietatea privată a statului. Trecerea în proprietatea publică este excepția, justificată de uz sau interes public și dispusă prin aceeași hotărâre a Guvernului. Soluția este inversă celei din art. 2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2019, unde proprietatea publică este regula, și este determinantă: bunul proprietate publică este inalienabil, ceea ce ar face imposibilă orice valorificare ulterioară și ar contrazice caracterul de piață al intervenției”, se arată în proiectul de lege.

Costurile pe care ar trebui să le acopere statul

Aplicarea legii nu generează prin ea însăși cheltuieli bugetare. Fiecare operațiune ar urma să fie aprobată separat de Guvern și să fie însoțită de o fișă financiară care să includă valoarea activului, creanțele stinse, eventualele diferențe de preț și costurile estimate pentru conservare și operare, după cum se arată în expunerea de motive.

„Proiectul nu generează, prin el însuși, cheltuieli bugetare. Fiecare operațiune de dobândire, de majorare a capitalului social sau de finanțare se aprobă prin hotărâre a Guvernului, însoțită de fișa financiară întocmită potrivit art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care cuprinde cel puțin: - valoarea activului sau a participațiilor, stabilită prin raport de evaluare; - cuantumul creanțelor care se sting prin compensare; - diferența de preț care se achită de stat; - costul estimat al conservării activului pe 12 luni și al operării pe orizontul preconizat de deținere; - sursele de finanțare”, se arată în expunerea de motive.

Banii obținuți din exploatarea sau vânzarea activelor preluate ar urma să ajungă, în general, la bugetul de stat. Există însă o excepție: dacă activele sunt aduse ca aport la capitalul societății de administrare, veniturile obținute din exploatarea lor rămân la societate. Dacă sunt preluate de societate în alt mod, aceasta va plăti statului o redevență stabilită pe baza unui raport de evaluare.